Tara e bulversata de greve sau amenintari cu greva,mai ales ale celor din invatamant.Am vazut multimea luand cu asalt sediul unei autoritati locale din Buzau si am constatat ca marea majoritate a celor ce-si revendicau drepturile ,erau femei. Mai tinere, mai putin tinere,mai frumoase,mai comune, mai solide sau mai fragile, femeile erau in strada si , purtand pancarte,scandau lozinci si fortau usile.
Ele dominau ecranul, firesc, daca ne gandim la faptul ca cele mai multe cadre didactice sunt femei.
Dar, paradoxal, cand e vorba de declaratii ,pe ecrane nu apare nici o femeie lider-sindical intre numerosii lideri ai sindicatelor din educatie.Si te intrebi: oare femeile acelea care stau in strada si isi cer drepturile nu sunt capabile, nu sunt interesate, nu vor sa fie si in conducerea sindicatelor care organizeaza aceste miscari?
Sau poate ele ii lasa pe colegii lor, barbatii, sa se sacrifice in negocieri si declaratii, iar ele isi pastreaza partea "usoara",uzuala, a vietii sindicale, adica marsurile si protestele?
Adica principiul "la cratita!" domneste si aici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu