luni, 21 aprilie 2008

Leader-She

Nu sunt de acord cu sintagma:”promovarea femeii”,desi promovarea, dar mai ales, non-promovarea femeii sunt realitati contemporane.Inainte de contemporaneitate era si mai rau :exista numai non-promovarea.Intre timp au iesit in strada sufragetele, s-au scris tone de carti despre conditia femeii,femei-scriitori precum Colette, Marguerite Duras sau Simone de Beauvoir si-au atras anatema unor generatii intregi de barbati investiti cu felurite functii,iar Marguerite Yourcenar a fost prima femeie membra a Academiei Franceze.Nu am uitat-o pe cea care a fost o deschizatoare de drumuri in ceea ce priveste mecanismul de luare a sortii in propriile maini (feminine) si traiul independent,e drept,purtand pantaloni si jobin, Georges Sand.

Ma intreb de ce au ramas in istoria colectiva asa de putine femei,comparativ cu milioanele de barbati pe care umanitatea ii slaveste si pomeneste in enciclopedii, de vreme ce femeile au reprezentat intotdeauna jumatate din populatia lumii ?

Din motive obiective, in primul rand :femeia apartinea casei, mediului privat, putin accesibil tertilor.Era podoaba casei,stalpul familiei,dar era si proprietatea « capului » acesteia.Apropos de sintagma : « capul familiei », stiati ca este o notiune oficiala, folosita in statisticile actuale, si se refera, fireste, la barbat ?

In al doilea rand,pentru ca femeile au facut, mai mereu, fapte care au avut semnificatii reduse la nivel macro, cum ar fi, de pilda, sa dea nastere la copii, in timp ce marii barbati care au condus armate in batalii cumplite in care au murit mii de oameni sunt imortalizati in marmora si au la picioare inscriptii de tipul : »patria recunoscatoare » ..

V-ati gandit vreodata ca numai biserica slaveste o femeie pentru ca a nascut un copil?

Asadar,femeia a ramas in umbra barbatului,acolo unde a gasit uneori, siguranta, acolo unde, mai ales, a fost convinsa de altii: opinia publica, tatal si mama sa,ca o gaseste.Modelul femeii casnice,instruite sumar si mai ales in domenii inutile pentru castigarea existentei,destinata nasterii de copii,cresterii acestora si ingrijirii sotului sau,model banal timp de secole, se mentine si in vremurile noastre.

Dar,lucrurile sunt in schimbare:pe de o parte, pentru ca familiile nu mai sunt asa de solide,divortul este o prezenta obisnuita,iar dupa divort,femeia trebuie sa-si creasca copiii sau sa se intretina si atunci,are nevoie de un loc de munca.

Pe de alta parte, conceptia femeii despre menirea sa pe pamant se schimba de la o zi la alta:din ce in ce mai multe femei tinere se gandesc sa isi faca o cariera, sa isi asigure o slujba bine platita, sa fie independente, sa se realizeze ca oameni, sa isi asigure o batranete decenta si sa aiba si o familie.

Gasesti femeia peste tot: in cosmos,in armata,in ingineria cea mai sofisticata, in afaceri, in guverne ,in parlamente, in fruntea statelor.Si nu se mai mira nimeni, cel putin nu pe fata.Dar toata lumea se intreaba “sotto voce”: cine are grija de casa ei? Cine are grija de copiii si barbatul ei? Si se intreaba mai ales celelalte femei.

Atunci cand un barbat este ales in parlament, de pilda, toata familia lui e mandra,se simte aleasa odata cu el.Nimeni nu se gandeste ca noua sa pozitie il va obliga sa lipseasca mult de acasa,ca nu va mai putea sa vada in fiecare zi cum ii cresc copiii sau sa mearga cu ei la patinaj, iar cand vine acasa,toata lumea roieste fericita in jurul sau.

O femeie casatorita aleasa in parlament va declara intotdeauna ca n-ar fi putut face asta fara sprijinul sotului sau( in sensul ca acesta nu s-a opus ca ea sa aiba o asemenea cariera),si al mamei sale, care i s-a substituit in obligatii.Mamele se dau peste cap pentru ca totul sa fie bine si sotul sa nu fie cumva nemultumit sau copiii sa se simta neglijati, dar, din cand in cand,o intreaba:”chiar vrei sa mai participi la alegeri?”

Desi nu este cazul meu( sau nu in totalitate) stiu ca asa se intampla.De aceea incerc sa trec o lege prin care sa avem mai multe femei in organele alese locale, acolo unde calitatile femeilor in viata comunitatii se pot imbina cu viata lor de familie.

Pentru ca femeia este la fel de capabila de a conduce, de a se implica intr-o munca de raspundere, de a-si asuma responsabilitati deosebite, ca oricare barbat care are aceeasi pregatire profesionala.Este insa mai implicata, mai atenta la detalii, mai deschisa la sugestii, mai sensibila la atacuri.Este, totodata,mai interesata de soarta celor mai amarati, a copiilor, a batranilor, a animalelor, a mediului inconjurator.

Cea mai mare calitate a unei femei politician este implicarea.Cel mai mare defect este faptul ca are mai multe defecte:nu-si poate face prietene politicieni, nu poate trata politica drept “un joc”( asta i se trage de la lipsa de apetit pentru fotbal..), si nu poate fi solidara cu alte femei aflate in aceeasi situatie decat extrem de rar...Un partid al femeilor infiintat in Irlanda de catre Mary Robbins a avut o existenta efemera,iar un altul care exista in Bulgaria are in parlament un singur reprezentant:sefa sa.

De ce trebuie sa fie femei in politica? Pentru ca,precum Everestul, exista in proportie de ½ din populatie.

Unde gasim femeile potrivite pentru politica? Acolo unde gasim si barbatii.

Cum sa facem ca sa avem mai multe femei in politica ? De aici incolo, raspunsul nu mai e asa de scurt.In Scandinavia, acolo unde avem cea mai mare prezenta a femeilor in parlamente, cauza principala a fost viata insasi :barbatii plecau pe mare la pescuit sau piratat,iar femeile administrau tara.Si cum se pricepeau, barbatii nu aveau obiectiuni ca ele sa se ocupe de acest domeniu.

In alte tari se manifesta tot felul de mecanisme : cote,alternanta sexelor pe listele electorale, locuri rezervate pentru femei, finantarea suplimentara a partidelor politice care pun femei mai multe pe liste sau finantarea locurilor castigate de femei etc.

Dintre organizatiile europene, Consiliul Europei a facut cel mai mult in domeniul participarii echilibrate a femeilor si barbatilor in functii de decizie : tocmai fusesem aleasa presedinta Comisiei pentru egalitate de sanse a APCE cand am cerut in plenul adunarii suspendarea dreptului de vot pentru Malta si Irlanda, state membre care nu aveau in delegatie nici o femeie.Asta se intampla in 2004,iar de atunci Consiliul Europei a elaborat rezolutii si recomandari care au dus la mult mai multe femei presedinti de comisii,raportori, judecatori la CEDO,lideri politici, si se pregateste o Charta electorala care isi propune garantarea principiului participarii echilibrate in luarea deciziilor a celor doua sexe.

Acestea sunt lucruri simple.Greu este sa ne schimbam mentalitatile,noi femeile, mai ales.Si in acest proces, bunele practici sunt utile.

Pe frontispiciului Panteonului francez o inscriptie preamareste pe marii barbati. Ca urmare a campaniilor femeilor franceze inscriptia a ramas si aminteste oamenilor timp de 364 zile si nopti despre barbatii, dar, o data pe an, de 8 Martie,inscriptia este acoperita de portretele marilor femei.

Tot datorita campaniilor femeilor se pune din ce in ce mai serios problema schimbarii( cel putin in limba franceza) a sintagmei:”drepturile omului”,cu “drepturile umane,sau ale persoanelor”, “homme” avand semnificatia de “barbat”.

Si,desi campania dusa de Anna Karamanou,deputata din Grecia pentru ca femeile sa aiba acces pe Muntele Athos a esuat, eu ma declar increzatoare in puterea si determinarea femeilor de a-si asuma lumea.O lume mai buna, mai pasnica,mai frumoasa.