marți, 30 iunie 2009

Loreena McKennitt



Concert Loreena McKennitt intr-un teatru in aer liber langa Atena,amenajat intr-o galeata formata de doua stanci roz-albe imense, in varful carora sunt catarate blocuri de locuinte.O mie de locuri, poate mai multe, toate ocupate .Lumea vine cu doua ore inainte si asteapta mancand, fumand si band bere,apa sau cafea.Asteapta intr-o relativa liniste, desi grecii sunt guralivi.Locul este magic,vocea Loreenei, repetand undeva in apropiere,umple aerul...In fine, intram:ma mir de ordine, de lipsa bulucelii"balcanice" de la noi..Spectacolul incepe cand seara s-a lasat, violeta:deasupra cerul de cobalt cu doua stele,cu pasari care domiciliaza intre stanci si pe care parca le aud spunand:"iar n-o sa dormim inainte de miezul noptii..".

De data asta cred ca nu s-au suparat:Loreena vine cu trupa ei de muzicieni vrajitori,care canta la tot ce se poate(unul dintre ei scoate niste acorduri rascolitoare dintr-un fel de buhai electric..).De fapt, toate instrumentele sunt electrice:violoncelul-la care canta un fel de zina cu plete de aur lungi pana la scena-,vioara,chitarele..Si toate au un sunet unic, asa cum stim ca suna muzica Loreenei.Insa, ce ma impresioneaza cel mai mult este vocea Loreenei:ampla,inalta, clara ca apa de izvor,precisa si dogoritoare,vibranta,dumnezeiasca...Si, o surpriza,vocea ei "de vorbit" e placuta si ride molipsitor,cu pofta,ca o fata buna ce este,cu siguranta, altfel nu ar putea sa fie o asa de mare artista..

Si grecii o asculta in tacere,siruri intregi de capete se misca in ritmul complicat al muzicii ei,multimea nu canta impreuna cu ea,asa ceva nu se poate, nu se face, aplauzele sunt ceea ce ar trebui sa fie aplauzele,adica o modalitate modesta si respectuoasa a oamenilor obisnuiti de a multumi unuia deosebit pentru darul artei sale...
De ce nu vine Loreena si la noi? Hai sa spunem ca nu are inca timp.

luni, 22 iunie 2009

Apel la Mos Craciun

Un documentar simpatic despre o localitate in Laponia,acolo unde unicul oficiu postal este deservit de functionari purtand uniforma lui Mos Craciun,pentru ca acolo locuieste oficial, acesta.Sefa"elfilor" arata sacii fara numar cu scrisori pe care copiii din toata lumea le trimit Mosului, si subliniaza ca exista un record al celei mai lungi scrisori primite acolo, si care vine, surpriza, din Romania.Camera de filmat se apropie si vad cateva randuri din scrisoare.Scrie cam asa:"si te mai rog Mosule sa nu-i mai lasi pe oameni sa taie paduri".

Am avut o reactie de nedescris vazand aceste cuvinte.Reporterul nu le-a comentat,dar eu nu pot sa nu o fac si sa il rog pe Mos sa indeplineasca dorinta copilului roman.Si toate celelalte dorinte, pentru ca erau mai multe, cu siguranta.

Dar lectia cea mai importanta pentru mine este semnalul de alarma tras de un copil:"vedem ce faceti cu natura,nu putem sa va oprim, deocamdata,dar actionam,totusi!Mos Craciun sa va judece!"

miercuri, 17 iunie 2009

Filosofi versus lacatusi..

Motto:"Divide et impera."



De cate ori ne gandim la vorbele mari ale stramosilor?Oare de cate ori stam cu adevarat si, cu capul nostru incercam sa refacem drumul care a dus la un proverb,o maxima, o zicala?Proverbele si maximele nu au nevoie de demonstratie, sunt axiome,toata lumea le accepta.Dar atunci cand simti ca esti contemporan cu punerea in aplicare a unei maxime, cand vezi refacandu-se sub ochii tai traseul proverbului, nu simti niste fiori pe sira spinarii, mai ales atunci cand nu e un proverb "de bine"?



Sa producem ospatari si lacatusi, ni se cere! Dar de ce sa vorbim despre altii?Hai sa incepem cu propria ograda,daca tot vrem sa dam exemple! Notarii,proaspetii europarlamentari, sunt tot un fel de filosofi,nu?



Lasand sarjele deoparte,eu cred ca ce este grav in Romania este faptul ca "filosofii" nostri, scoliti pe bani grei ,cu efort si cu pretul unor ani din viata, pleaca si se fac ospatari in vest.Ce sa facem daca romanul s-a nascut poet? Ce sa facem daca avem atata putere de a studia, de a deveni filosofi,iar tara lui Eminescu,Cioran sau Eliade nu mai are nevoie decat de ospatari? Si Cioran ori Eliade au plecat din tara, dar au fost cei mai mari filosofi acolo unde s-au dus.Cioran a mancat ani de zile la cantina Sorbonnei,dar nu s-a facut ospatar.Pentru ca era filosof roman.



Si acum,ce ni se cere? Sa abandonam neuronii lasati de Dumnezeu in exces in capetele noastre, sa nu mai studiem "ce nu trebuie" in scolile romanesti,sa ne informam in graba, intre doua beri,de pe google si sa ne agatam pe perete diploma de ospatar?Cred ca nici macar ospatarii romani nu pot fi de acord cu asta.Pentru ca si ospatarii romani s-au nascut poeti.Si de asta nu trebuie sa ne fie rusine.Si asta trebuie sa ne intareasca increderea intr-un destin romanesc meritoriu. Care se va implini.Dar numai daca vom fi solidari,nu indarjiti unii impotriva altora.

duminică, 14 iunie 2009

Despre oameni..

S-a nascut in Filipine in urma cu 55 ani.La nasterea lui, moasa a luat-o la fuga ingrozita:parea ca din pantecul bebelusului ieseau serpi! De fapt erau niste membre,trei la numar,ale unui geaman care nu devenise fiinta umana,si care"traia"in corpul si din sangele fratelui sau.Pentru ca in Filipine acesti oameni sunt considerati insemnati de sacru,nu niste monstri, parintii copilului l-au purtat prin tara ca pe o atractie de balci( "omul caracatita"),dar l-au ajutat, in acelasi timp, sa nu se rusineze de situatia sa.S-a casatorit si a facut un copil.

La 55 ani a inceput sa se simta rau, a mers la un doctor care i-a spus ca il poate opera si ca dupa aceea nu va mai avea probleme cu insuficienta cardiaca si cu scolioza,provocate de faptul ca bietul sau trup cara din greu si hranea o jumatate din geamanul parazit.

Barbatul a cerut ragaz de gandire si a decis sa nu se opereze,pentru ca nu putea sa-si ucida fratele.

Ma uitam aseara pe Discovery si incercam sa inteleg aceasta decizie.E vorba de religie? De morala? Un biet trup chinuit( pentru ca el e infirm, nu are decat un picior, umbla in carje, se misca greu,respira greu,cara vreo 15 kg in permanenta,are probleme cu digestia, e slab,pentru ca nu se poate hrani si fratele il va ucide, in curand..),un biet trup chinuit,deci, dar, atat de puternic sustinut de spirit..Sotia lui, o femeie normala,declara ca este decizia lui si numai a lui,ea va fi alaturi de el..

Si nu stiu ce sa spun,chiar nu stiu...Oameni.. Dar sigur este inca un exemplu de asumare a vietii.

sâmbătă, 13 iunie 2009

"The American dream"



Dave Thomas a fost inventatorul conceptului"Wendy's",proprietar al unui lant imens de 4000 de fast -food,competitor major al "Mac Donald's",om inventiv,stralucit,care a lansat procedee de marketing devenite clasice,cum ar fi returnarea pretului.A fost intotdeauna cu cel putin trei pasi inaintea concurentei, a inventat procedeul cumpararii "din masina", a facut din fraza principala a campaniei sale publicitare:"Unde este carnea?( in acest sandwich)" o zicere devenita folclor.

De ce scriu despre acest om,care a devenit extrem de bogat din vanzarea de hamburgeri si a murit la 69 de ani de inima? Pentru ca era un copil nelegitim,adoptat si care a abandonat scoala la 15 ani pentru munca,si care si-a luat bacalaureatul la peste 60 ani.Asta da, exemplu!Devenit faimos,imaginea propriei sale companii,a simtit nevoia sa-si completeze educatia,nu numai formal, prin obtinerea unei diplome de bac, atunci cand a avut sansa sa o faca,adica la pensie.

Si nu pot sa nu admir inca o data acest mod de viata extraordinar care este cel american,acest tip uman unic,americanul,cel care poate si stie ca poate orice.Inclusiv sa isi asume responsabilitatea reusitei in viata!

sâmbătă, 6 iunie 2009

Sfarsit de campanie

Sfarsit de campanie.Moment de bilant.Ma simt ca eroul unui film din care nu imi mai amintesc decat titlul, care spunea practic,tot:"Singuratatea alergatorului de cursa lunga".Campania a fost o cursa lunga in care,desi am avut mereu pe cate cineva pe langa mine, am fost singura.Singura cu sperantele mele, cu angoasa mea, cu deziluzia si gata sa-mi accept esecul eventual. Nu se sfarseste lumea dupa o campanie,dar se poate sfarsi "o lume":aceea in care eu am crezut de-a lungul traseului meu politic.Putini m-au crezut sincera atunci cand vorbeam despre oameni,multi au spus ca sunt naiva sau vicleana,un om mi-a spus intr-o emisiune tv in direct ca "am umblat cu fofarlica" fara sa ma cunoasca, fara sa fi venit vreodata la mine,fara sa-i fi facut nici un rau.Dar cum politica nu-i facuse, probabil, niciodata un bine, a sarit sa ma acuze si s-a racorit,sper.

O vorba prin targ spune:"daca intri in politica trebuie sa ai sorici, nu piele".Asta vrea sa insemne ca politicianul trebuie sa fie un nesimtit caruia sa nu-i pese de nimic decat de telurile lui.Si daca asta zice lumea..."Vox populi,vox dei", nu?Si atunci, de ce critica lumea,politicienii,daca apreciaza acest tip de epiderma?

Am avut parte de o doza de compasiune de la o jurnalista,care mi-a pus o intrebare despre sentimentele si simtamintele mele dupa esecul din noiembrie.Si am simtit omenia. Si mi-am spus ca poate ne meritam unii pe altii noi, oamenii politici si noi, oamenii care votam, atunci cand ne votam.Iar cand nu ne votam, s-ar putea sa nu ne meritam.