vineri, 6 martie 2015

Tristeti provinciale..

Una din Babe..Un fel de cocteil de zapada uda si apa inghetata cade din cerul gri..Nu e frig,dar umezeala trece prin stofa blugilor,cizmele iau apa care balteste pe trotuar,mana inmanusata strange manerul umbrelei pentru a se incalzi..Gluga pufoaicei imi acopera pe jumatate chipul si, din cand in cand, o trag spre spate ca sa mai vad si altceva decat caldaramul noroios..In fata unui bloc opreste o masina din care coboara o pereche.Nu mi-ar fi atras atentia daca nu as fi simtit brusc un miros de medicamente.Ridic ochii si ii vad urcand scara:el,batran,imbracat decent,banal.Ea,batrana, intr-un palton ce lasa la vedere poalele unui halat de casa rosu si marginea unei camasi de noapte albe.Femeia urca scarile incet,barbatul o sprijina,trec amandoi sovaitori prin usa cu arc,se fac nevazuti in scara blocului..Mirosul de medicament pluteste in urma lor..

De cate ori ne gandim la povestile oamenilor cu care ne intalnim de-a lungul zilei? Rar,poate niciodata.Dar semnele sunt peste tot:un simplu miros de medicament care pluteste in urma unui cuplu batran spune o poveste:el a mers astazi la spital, a luat-o si a adus-o acasa.E ingrijorat,stie ca va trebui sa aiba grija de ea.Cel putin, cat a fost in spital,o vizita zilnic,statea pe marginea patului,o intreba cum se simte, o vedea palida,vorbea cu asistenta in timp ce ii strecura o ciocolata in buzunar,ii aducea portocale si supa..De azi, insa, o va vedea mereu palida,va face el piata,va gati, va face curat in casa in felul barbatului, adica prost, dupa parerea ei..Cat despre ea,deja se simte vinovata pentru boala ei,pentru ca nu mai poate tine casa cum stie ea,ca nu mai poate gati..Se uita la el cu recunostinta pentru fiecare pahar cu apa pe care i-l aduce.Ce ciudat si nepotrivit,nu-i asa, ca femeia sa stea in pat si barbatul sa o serveasca..Invers e mai normal..Trebuie sa se faca bine repede..Casa are nevoie de ea..

...Mirosul de medicamente dispare dizolvat in perdeaua rece si lichida a Babei..