luni, 12 mai 2014

De ce nu castigam Eurovisionul?

De ce nu reusim sa castigam Eurovisionul? De mai multi ani imi tot spun la finalul cate unei noi editii:"Nu ma mai uit niciodata la concursul asta",si,totusi,anul urmator,ma uit.Si iar sper, si iar sunt dezamagita,si iar spun.."..".Ce e drept, a trecut de mult vremea cand Eurovision era castigat de ABBA,sau Frida Boccara,sau Celine Dion sau Toto Cutugno,a trecut multa vreme de cand acest concurs era despre muzica si artisti.De ceva vreme,Eurovision este despre vecini,interese regionale,ciudatenii, pirotehnie,show(de multe ori vulgar),si mult mai putin despre muzica.De ani buni premiul se plimba cam pe la aceeasi,de parca secretul muzicii de succes sta numai intr-o parte a Europei.Ma intreb,de ce totusi muzica de succes,in general,nu prea vine de acolo de unde se castiga Eurovisionul,ati observat?Probabil Eurovisionul epuizeaza inspiratia..

De ce nu castigam noi Eurovisionul,sau de ce ne plasam asa de rar pe locuri mai onorante,cum ar fi top ten?In fiecare an citesc tot felul de comentarii,cu unele sunt de acord, cu altele,nu,e firesc.Doar ca atunci cand concureaza Paula Seling si Ovi,resping absolut toate comentariile critice.Acesti doi artisti sunt profesionisti,dedicati, talentati,frumosi,ambitiosi,fac o echipa perfecta.

Au o singura problema:reprezinta Romania.Care Romanie are probleme ce nu ar trebui sa conteze la notarea unor cantece.Si totusi, conteaza.Care Romanie are peste doua milioane de cetateni ce locuiesc inafara ei si ar putea sa voteze pentru cantecul romanesc.Si nu o fac in masura in care ar putea sa o faca.Care Romanie isi critica mult prea aspru reprezentantii si gaseste pete in soare in prestatia lor:Paula a gresit cand nu a cumparat rochia sau pantofii facuti de X sau Y(e drept, tinuta de scena e importanta,dar personal nu mi s-a parut nimic gresit din acest punct de vedere..E drept,stateam cu sufletul la gura, cu ochii tinta la cei doi tineri frumosi si cu urechea palnie pentru a urmari fiecare sunet,pe cuvant ca nu am vazut pantofii Paulei..).Cat despre coregrafia nesatisfacatoare si "rigiditatea" Paulei,sa fim seriosi:probabil criticilor nostri le-a placut mai mult completa imobilitatea a Conchitei..

Si,apropos de Conchita:anul trecut,cand Cezar a reprezentat Romania,fluviul criticii nationale a dat peste maluri in legatura cu vocea lui,sexul lui,rochia lui,prestatia lui pe scena etc,in timp ce anul acesta un artist gay,barbos,imbracat in rochie( mult mai putin reusita decat creatia Doinei Levintza pe care a purtat-o Cezar),cu o voce buna,dar mult mai banala decat a lui Cezar,cu un cantec bun, dar mai putin bun decat al lui Cezar, a castigat Eurovisionul si cu contributia substantiala a Romaniei,care i-a acordat 10 puncte.

La Eurovisionul 2014 am avut o prestatie mult mai buna decat a a multora din Top ten.Asa cum a fost si cea de anul trecut sau cea din 2010,cand aceeasi Paula Seling si Ovi s-au plasat pe un loc meritat.Dar atunci Ovi locuia inca in Norvegia,Spania si Italia ne-au dat mai multe puncte,cantecul lor, la fel de bun ca cel de anul acesta, a avut mai mult noroc.

De aceea ii felicit pe Paula si Ovi si pentru ce au declarat la finalul concursului:ca nu se lasa si vor continua.Dar trebuie sa se simta sustinuti de noi toti,cei din tara si dinafara ei.Iar faptul ca primul ministru si sotia lui au fost in sala la finala concursului este un gest normal din partea unor oameni tineri si sustinatori ai talentelor romanesti din toate domeniile,asa cum au demonstrat in numeroase imprejurari.Dar,desigur,a trebuit sa fie criticata si aceasta normalitate.

Cui foloseste asta? Altora.Sa nu ne mai miram, asadar, ca nu vom castiga (nici Eurovisionul) prea curand.

joi, 8 mai 2014

Despre cei mai tristi ca noi...



O discutie despre problemele persoanelor cu dizabilitati este intotdeauna trista,oricat de mult mi-as impune sa abordez problematica intr-un fel americanesc,pozitiv.Chiar si in tari in care politicile sociale ii au in vedere,se ocupa de ei,cei cu dizabilitati o duc greu:cele mai simple gesturi,cele mai banale activitati pot fi chinuri pentru ei.Dar cel mai greu le este sa se simta exclusi,marginalizati,considerati"ciudati",evitati de ceilalti.Atitudinea celorlalti nu se poate reglementa prin legi.Mentalitatile,stereotipurile atarna greu in cantarul egalitatii de sanse pentru acesti oameni,care,in marea lor majoritate,nu cer decat sa fie priviti drept oameni ca toti oamenii.

Tocmai de aceea organizarea de dezbateri,precum cea la care am participat zilele trecute si care a insemnat implicarea clasei a 9a D a Colegiului Alecsandri din Bacau la un proiect privind incluziunea persoanelor cu dizabilitati,reprezinta modalitati concrete de actiune civica,educationala pentru combaterea stereotipurilor.Stereotipurile ne iau in stapanire de la varste fragede si maturizarea in compania acestora este o cale sigura de inchistare in ele pentru tot restul vietii.Antrenarea tinerilor in lupta contra prejudecatilor este un gest educativ de mare curaj,pe care profesoarele Aflorii si Marinescu l-au facut prin organizarea acestei dezbateri.Iar elevii,frumosi,sensibili,vizibil marcati de gravitatea subiectului,au dovedit implicare si seriozitate.Nu am detectat nici o urma de stereotipie in cuvintele lor,nimic copiat din carti,doar emotie si determinare de a ajuta pe cei mai tristi decat ei.Si sunt sigura ca o vor face!

Multumesc tuturor pentru aceasta lectie!