O discutie despre problemele persoanelor cu dizabilitati este intotdeauna trista,oricat de mult mi-as impune sa abordez problematica intr-un fel americanesc,pozitiv.Chiar si in tari in care politicile sociale ii au in vedere,se ocupa de ei,cei cu dizabilitati o duc greu:cele mai simple gesturi,cele mai banale activitati pot fi chinuri pentru ei.Dar cel mai greu le este sa se simta exclusi,marginalizati,considerati"ciudati",evitati de ceilalti.Atitudinea celorlalti nu se poate reglementa prin legi.Mentalitatile,stereotipurile atarna greu in cantarul egalitatii de sanse pentru acesti oameni,care,in marea lor majoritate,nu cer decat sa fie priviti drept oameni ca toti oamenii.
Tocmai de aceea organizarea de dezbateri,precum cea la care am participat zilele trecute si care a insemnat implicarea clasei a 9a D a Colegiului Alecsandri din Bacau la un proiect privind incluziunea persoanelor cu dizabilitati,reprezinta modalitati concrete de actiune civica,educationala pentru combaterea stereotipurilor.Stereotipurile ne iau in stapanire de la varste fragede si maturizarea in compania acestora este o cale sigura de inchistare in ele pentru tot restul vietii.Antrenarea tinerilor in lupta contra prejudecatilor este un gest educativ de mare curaj,pe care profesoarele Aflorii si Marinescu l-au facut prin organizarea acestei dezbateri.Iar elevii,frumosi,sensibili,vizibil marcati de gravitatea subiectului,au dovedit implicare si seriozitate.Nu am detectat nici o urma de stereotipie in cuvintele lor,nimic copiat din carti,doar emotie si determinare de a ajuta pe cei mai tristi decat ei.Si sunt sigura ca o vor face!
Multumesc tuturor pentru aceasta lectie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu