duminică, 28 februarie 2010

O primavara frumoasa!

vineri, 26 februarie 2010

Cu privire la decizia guvernului Boc de a impozita pensiile persoanelor cu handicap

Sunt mai multi decat credem sau vedem pe strada.Sunt discreti si nu le place sa atraga atentia.Sunt oameni diferiti, cu suferinte diferite, de la cele cu care s-au nascut pana la cele pe care le-au dobandit in urma unor neglijente criminale ale unor oameni sanatosi in spitalele romanesti, in scoli,in trafic etc.

Sunt persoanele cu dizabilitati, fostele persoane cu handicap, « handicapatii », cum inca le spunem inca toti, termenul avand de mult o conotatie pejorativa in limbajul curent.

Acesti semeni ai nostri au invatat sa traiasca cu demnitate din putin, sa nu faca parada de suferinta lor, sa gaseasca chiar puterea de a se organiza pentru a se bucura impreuna.

Cunosc multe asemenea persoane pe care le-am ajutat, dupa puteri :si pe nevazatori,si pe cei bolnavi de scleroza multipla, si pe fostii copii infectati cu HIV la nastere, ajunsi acum tineri bolnavi de SIDA, si despre care s-a interesat in mai multe rapoarte Consiliul Europei.

Statul roman nu le da mare atentie,autoritatile locale nu fac mare lucru pentru a le face viata mai usoara-au aparut pe alocuri praguri pe trotuare, rampe sau locuri de parcare, dar, inafara unor gesturi formale, impuse de legislatia europeana, acesti oameni au o viata grea. Singura manifestare concreta de sprijin a statului roman este scutirea de impozit.

Guvernul actual doreste sa impoziteze pensiile mai mari de 1000 lei ale persoanelor cu handicap,precum si alte venituri decat cele derivand din cele inscrise in cartea de munca.Este o alta dovada a dezastruoasei sale politici sociale,o dovada de cinism si de disperare fiscala.

Guvernul ar trebui sa explice ce politici de creare de locuri de munca are pentru acesti oameni, cand este stiuta retinerea angajatorilor de a le da de lucru.

Guvernul ar trebui sa implementeze toate masurile asumate de Romania prin semnarea si ratificarea conventiilor internationale privind persoanele cu handicap,intre care se numara si acordarea de facilitati pentru educatie,locuinte, locuri de munca ,concedii, tratamente medicale sau pensii.

Pe site-ul Parlamentului European apare o stire din 23 02 2010, cu titlul : « Deputatii europeni sustin drepturile persoanelor cu handicap »,care se refera la o reuniune a subcomisiei pentru drepturile omului, care atrage atentia asupra nevoii unei schimbari « potential uriase » a felului in care Europa isi trateaza cele 50 milioane de persoane cu handicap.Concluzia acestei reuniuni este ca aceste persoane nu trebuie sa mai fie tratate doar ca beneficiari ai caritatii si protectiei sociale, ci trebuie sa se bucure de drepturi care fac parte din drepturile omului.

Recenta decizie a guvernului Boc demonstreaza inca o data ignorarea de catre Romania a temelor de interes major la nivelul UE,continuarea autoplasarii Romaniei inafara spatiului european precum si nepasarea si cinismul guvernantilor fata de nevoile concrete ale cetatenilor romani.


Minodora Cliveti, fosta vice-presedinta a Comisiei pentru chestiuni sociale a APCE,autor al unei propunerii de rezolutie privind drepturile persoanelor cu handicap

miercuri, 24 februarie 2010

O reactie la Mircea Dinescu

Tot ce spune Mircea Dinescu in textul-manifest “Femei de cariera” e riguros adevarat: si felul in care munceste the “working girl”in sec 21,si chinul celei ambitioase de a deveni sefa, si concilierea vietii de familie cu cariera.Dar si felul misogin in care gandesc toti ceilalti despre ea, inclusiv sotul, copiii, soacra , colegii si colegele, ba chiar si opinia publica.Pentru ca, trist, dar adevarat, misoginismul infloreste odata cu tehnica si oportunitatile.

Aud frecvent barbati care isi compatimesc nevasta pentru cat munceste, dar nu fac nici un gest sa o ajute un pic:femeia are si acum TOATE sarcinile pe care le-a avut intotdeauna de cand exista doua sexe pe pamant,si ambitii profesionale ori nevoia sa castige si ea pentru familie, in plus.Ba, culmea, mai vrea sa faca si politica…

Da, femeia se trezeste prima,pregateste micul dejun, face pachetele pentru toti,gaseste ciorapii,lenjeria ratacita a celorlalti membri ai familiei,ii incurajeaza pe cei mici cand au teze si pe barbat cand are de facut ceva special la serviciu etc, apoi fuge si ea la serviciul ei, gandindu-se deja la cum sa isi combine drumurile la finalul zilei pentru a face cumparaturile necesare pentru cina sau pentru gatitul pranzului pentru a doua zi, gandindu-se la temele copiilor, la sedinta cu parintii,la vizitarea mamei sau soacrei bolnave aflate in spital etc,etc,etc.

Ziua femeii e dubla ( de asta traieste femeia mai mult ?), munca ei e dubla,multumirea ei e multumirea celorlalti.

Dar EA, pentru EA, cand traieste ?

De ce orice incercare a unei femei de a face ceva dinafara cercului clasic de indatoriri impuse ori recunoscute de societate trezeste comentarii, critici, zambete ? Femeia e, in acelasi timp,albina lucratoare si matca, ba uneori si albina-soldat.De unde atata putere ?

Si de ce e « normal » ca femeia sa fie tot ?
De ce e normal ca « inginerul care scapa la 4 de la uzina vrea mancare cu sos,maiouri cat de cat curate si putin sex » ? De ce e normal ca enuntul « barbatul e constrans de hormoni » sa fie o axioma ?Femeia face parte din alte specie , ea nu are constrangeri scuzabile ?

De ce barbatul si femeia formeaza impreuna o familie, fac impreuna copii si apoi, toata responsabilitatea cade, in mod « normal » pe umerii femeii pentru a administra si mentine tot acest edificiu ?

Sunt intrebari puse si raspuse ,care trezesc reactii misogine la barbati si unele femei, deopotriva.

Sa facem atunci ce spune Dinescu :sa chiulim cu voluptate de la munca, de la responsabilitati atribuite din mosi stramosi,sa nu mai facem familii, sa nu mai facem copii, sa traim pentru noi insine.

Dar asta nu se poate.Pentru ca femeia e altfel decat barbatul,pentru ca ea iubeste,se ataseaza,vrea copii,vrea familie, vrea sa aduca si bani( pentru ca tot restul nu e cuantificat de nimeni, e « normal »).

Pentru ca ea poate sa faca mai mult decat barbatul pentru altii, pe care ii iubeste.
Tot ce cere e un pic de intelegere, un pic de apreciere,un pic de ajutor din partea familiei, pentru care , la urma urmei, face tot ce face.

duminică, 21 februarie 2010

Alocatii pentru copii

Anuntul ministrului muncii, familiei si protectiei sociale legat de ideea acordarii de alocatii de stat pentru copii diferentiat , functie de veniturile parintilor, este un atentat la principiul egalitatii de sanse intre copii si al celui privind ocrotirea familiei si a copilului.
In conformitate cu toate conventiile europene si mondiale semnate si ratificate de Romania, copilul este un subiect de drept, avand , asadar, drepturi proprii, de care orice stat democratic trebuie sa tina seama.
In repetate randuri ONU, UNICEF si Consiliul Europei, ca sa nu mai mentionez Constitutia Romaniei, au proclamat necesitatea ocrotirii si garantarii drepturilor copiilor, ca fiinte umane de sine statatoare.

Copiii au in mod egal, dreptul de a se bucura de ocrotirea statului, care, prin intermediul alocatiei de stat, asigura un minimum de ingrijire copiilor.

Ministrul muncii,ignorand cu desavarsire rolul sau in executivul unei tari membre a UE, doreste sa faca economii pe seama copiilor, anuntand cu nonsalanta atribuirea diferentiata a alocatiei de stat pentru copii.

Copiii sunt egali in drepturi in Romania, alocatia de stat este un drept universal, iar cuantumul sau este redus, aproape simbolic si asa cum este.
In calitate de presedinta a Comisiei pentru egaliatte de sanse a Camerei Deputatilor in perioada 2004-2008 , am decis infiintarea unei subcomisii pentru drepturile copilului, care s-a ocupat si de initierea unei majorari a alocatiei pentru copii la 200 lei, precum si la realizarea de proiecte pentru combaterea saraciei copiilor, pentru asigurarea dreptului copiilor la luarea deciziilor care ii privesc, pentru educatie si non-violenta.

Este evident ca actualul guvern, aflat in maxima cautare de fonduri, a gasit in alocatiile de stat pentru copii acordate diferentiat o iesire din criza in care se gaseste tara.

Protestez impotriva acestei masuri discriminatorii , neconstitutionale si absurde, menita a crea diferente mari intre cetatenii Romaniei, inca de la varsta copilariei si cer ministrului muncii sa abandoneze acest demers.


Minodora Cliveti, PSD, fosta presedinta a Comisiei pentru egalitate d esanse a Camerei Deputatilor, raportor al Consiliului Europei pentru dreptul copiilor la luarea deciziilor care ii privesc.

vineri, 12 februarie 2010

Gratis la patinuar!

Un post de televiziune, foarte popular,a facut un reportaj despre oameni care cad pe strada din cauza ghetusului.Erau aratati acolo tineri si varstnici, ba chiar si un caine, facand patinaj de doi bani pe trotuare, avand un fundal sonor gen"cascadorii rasului".In plus, erau oferite "on the house" sfaturile calificate ale unui instructor de cazaturi( omul, respectabil si bine pregatiti), care ne invata cum sa cadem ca sa nu ne fracturam chiar toate oasele sau chiar sa murim.

Am vazut un medic competent care, analizand cateva cazaturi filmate, isi dadea cu parerea despre gravitatea acestora:era acolo o femeia care a cazut lovindu-se cu capul de un zid si despre care , fara sa fii doctor,poti sa fii sigur ca s-a ranit serios.

Nici o vorba insa despre cauzele proliferarii patinuarelor naturale.Totul parea un fel de indemn la sport, la miscare controlata,la pregatire pentru alunecat cu consecinte pozitive.

Si te intrebi:cum Doamne, iarta-ma, nu le e jena acestor specialisti in jurnalism sa vina cu astfel de reportaje?

O vorba sa fi spus despre cei responsabili de curatarea trotuarelor si a carosabilului,despre raspunderea civila sau chiar penala a acestora si ca cei care cad pentru ca ei sunt pe gheata si cred cu naivitate ca sunt pe asfaltul oraselor administrate deplorabil, in dispretul pietonilor, au drepturi!

Nimic din toate astea.Asadar,stimati pietoni care va aventurati sa patinati(gratis, e drept) pe strazile si trotuarele urbane,invatati cum sa cadeti, cum sa mergeti cu pasi marunti, cum sa dati drumul din mana sacoselor pentru a va ajuta de brate( sfinte sfaturi utile!), pentru ca primarii pot dormi linistiti.Televiziunea e cu ei!

joi, 11 februarie 2010

Taxa pe McDonalds

Legea prin care guvernul Boc vrea sa salveze natiunea de la obezitate nu va avea un asemenea efect, pentru simplul motiv ca e o prostie: nu printr-o lege il determini pe un om sa nu mai manance la McDonalds.Daca te doare sufletul de faptul ca ai copii si tineri obezi, n-ai decat, in calitate de guvern responsabil, sa faci un parteneriat intre ministerele sanatatii, educatiei, tineretului si sportului etc si sa faci programe educative.Nu sa iei taxe de pe urma unui mijloc ieftin de socializare,taxe care vor duce la scumpirea meniului.

McDonalds este un fenomen social, pe care, personal, nu il laud, dar nici nu il condamn.Este un loc in care tinerii se pot intalni, manca ceva si petrece un pic de timp impreuna.Este un loc mult mai "curat"decat altele.

Am vazut cum s-au desfasurat campanii contra obezitatii, in care au fost atacate fast-food-urile, dar nicaieri nu s-au gandit sa creasca preturile.A aparut slow-food-ul, s-au intensificat campaniile de informare,si iata, Mc Donalds, de pilda, a introdus salatele si alte tipuri de menu cu calorii mai putine.In plus, nu te obliga nimeni sa mananci de trei ori pe zi acolo sau sa cumperi tot magazinul.

Noi marim taxele si, in plus, ne ducem cu minunata noastra gaselnita la Bruxelles:aflu ca o tanara europarlamentara PDL a cerut ca initiativa guvernului sau sa fie generalizata.Reactiile au fost pe masura:au produs ilaritate si concluzia(mea) este ca Romania iese iar ca paduchele in frunte cu o prostioara.

Haideti sa-i lasam pe copiii si pe tinerii nostri sa se bucure de ceea ce se mai poate in tara asta.Haideti sa ii prevenim pe parintii lor despre riscuri si sa le oferim alternative.Haideti sa promovam mancarea romaneasca ieftina si buna, haideti sa sustinem familia, oamenii saraci, sa incurajam viata de comunitate.Sunt atatea posibilitati pentru ca oamenii sa se simta bine si in alta parte decat la McDonalds.

Cu o singura conditie: cei care ne conduc sa isi faca treaba in mod inteligent, inspirandu-se de la altii mai destepti si gandindu-se la binele oamenilor.

miercuri, 10 februarie 2010

Iarna in Bucuresti 1955..Dar cred ca nu e cazul sa regretam zapezile de alta data..

Doctorul Iarna

Am fost in Bucuresti cateva zile.Planificasem o sedere de trei zile,dar a inceput viscolul si nu am mai plecat, apoi s-a ivit o noua obligatie si am mai ramas, de vreme ce tot eram aici.Am iesit pe strazi si, pe langa faptul ca mi-am spus ca bucurestenii sunt fericiti ca au partii de ski fond la dispozitie( pe ici, pe colo), dar sigur ,pot sa se antreneze pentru cursa cu obstacole,am admirat muntii de zapada din curtea ministerului agriculturii( cred ca erau si ceva masini sub ei), am facut poze cu mocirla inzapezita de langa cladirea guvernului, am constatat si ceva rarissim: circulatia rutiera fara clacsoane,fara manele la maxim, o liniste normala care tiuia in urechile unui om obisnuit cu "normalitatea" bucuresteana din acest domeniu. Bucurestiul este un oras super-stresant,chiar pentru un bucurestean,dar pentru un provincial..Dar eu, ca tot romanul optimist si care numai de razboi ori boala se teme(sanatate sa fie, ca restul..), am binecuvantat pe doctorul Iarna, care a calmat, fie si pentru o zi, mentalul unor traficanti rutieri din capitala.

luni, 8 februarie 2010