joi, 26 februarie 2009

Sunt impotriva divortului "administrativ"

Sunt categoric impotriva noului tip de divort "la starea civila" propus de proiectul codului civil.
Divortul inseamna sfarsitul casatoriei.Casatoria este,inainte de toate,un act de maxima responsabilitate,cred eu.Te casatoresti pentru ca,dupa ce ti-ai facut un plan de viata alaturi de o alta fiinta umana,cu consecinta aducerii pe lume a altor fiinte umane,crezi ca viata ta trebuie sa urmeze acel plan.E vorba,deci, de tine, de celalalt sot, de copii( ca sa nu mai vorbim despre consecintele unei casatorii asupra altor oameni:parinti, bunici,socrii,neamuri).
Divortul ar trebui sa fie reversul actului de responsabilitate al casatorie manifestat printr-un alt act de responsabilitate de egala intensitate.In general, asa este,uneori ne gandim mai mult inainte de a divorta decat ne-am gandit inainte sa ne casatorim,mai ales femeile,care se simt responsabile de tot,pana si de felul cum se rotesc planetele..
Dar, a face din divort reversul lui "Da", adica "Nu" tot la starea civila nu va duce decat la bagatelizarea casatoriei, a familiei, a consecintelor vietii in comun.Nimic nu justifica, in opinia mea,luarea unei asemenea masuri:nici rolul incarcat al instantelor,nici acordul sotilor.Divortul administrativ da un semnal catre tineri:casatoriti-va cand aveti chef,ca puteti sa divortati rapid!Incercati-va norocul in casnicii de "placere"!Casatoriti-va de cate ori vreti de-a lungul vietii voastre!
Asta vrem?De asta avem nevoie?Lumea se tine inca laolalta si datorita familiei.Sa ne intelegem:nu sunt impotriva uniunilor libere,nu cred ca un certificat de casatorie ii tine pe oameni impreuna, si poate nici nu e bine sa stea la nesfarsit impreuna daca nu mai e iubire intre ei, DAR, o casatorie cu divort anuntat(parafrazandu-l pe Marquez)inseamna uciderea casatoriei inainte ca aceasta sa se faca.E un semnal prost.Sa pastram divortul prin acord,care este acum in vigoare,dar pronuntat de un judecator,fie si numai pentru solemnitatea actului, pentru faptul ca trebuie sa intri intr-un tribunal,ceea ce te face sa realizezi ca esti intr-un mediu aparte pentru ca divortul e ceva aparte:o experienta de viata,traumatizanta uneori, intotdeauna cu urmari pentru restul vietii.
Indiferent de conditiile pe care viitorul cod civil le poate pune,principial, e un semnal prost, cu consecinte previzibile si imprevizibile.

miercuri, 25 februarie 2009

Raportul IPP

Institutul pentru politici publice este o institutie care isi propune sa monitorizeze politicile publice.Din ce punct de vedere?Al eficientei, al scopurilor, al realizarilor, al proiectelor etc,ai zice.In realitate,IPP numara cati bani cheltuiesc parlamentarii.In urma cu vreo doi ani,cand am luat cunostinta de primul lor raport,cred,in care eram declarata campioana la cheltuit banii in deplasari externe, l-am contactat pe presedintele de atunci si l-am intrebat:dvs explicati si de ce ma deplasez?Ati verificat unde ma duc si ce fac acolo? NU, mi-a raspuns acesta,dar e stiut ca sunteti in delegatia Romaniei la Consiliul Europei.
Poate era stiut,ar fi trebuit sa fie stiut de un asemenea institut, cu toate acestea,stirea a fost preluata telle quelle si toti cunoscutii,amicii si ne-amicii mei au comentat.Precizez ca in 2004 am fost aleasa pentru prima oara de cand Romania este membra a Consiliului Europei(1993)presedinta uneia din cele 10 comisii permanente,iar in 2008 deveneam primul roman prim vice presedinte al grupului socialist.Nemaivorbind de cele peste 10 rapoarte pe care le-am facut,toate aceste pozitii impuneau activitate la Strasbourg,deci prezenta.Care era in fisa postului meu de parlamentar membru al delegatiei Romaniei la Strasbourg, trimisa acolo de parlamentul Romaniei.
IPP numara banii cheltuiti, e ceva extrem de simplu:ceri datele de la serviciul financiar si le publici,mass media preia rapid stirea si se mai pune de o stire.De fapt, ce ar trebui sa faca IPP ar fi o munca grea: de analiza a eficientei cheltuirii banilor publici.
A fost activitatea mea utila pentru parlamentul roman si pentru Romania?Am contribuit intr-un mod total diferit de al delincventilor care ne fac de ris in Italia, la prestigiul tarii mele?Am facut diplomatie parlamentara?
Azi am fost apelata de un post TV care dorea comentariul meu vis a vis de noul raport al IPP,in care,de asemenea, sunt campioana la cheltuit banii in perioada 2006-2008.Am acceptat sa comentez in direct,dar le-am spus ca nu mai sunt in parlament.Si nu m-au mai sunat.IPP poate fi multumit, de acum nu voi mai cheltui banii publici in numele si pentru parlamentul Romaniei.

duminică, 22 februarie 2009

Tot despre sanse egale..

Tinerele femei din politica romaneasca prezentate in topul facut de Catavencu nu au reactionat,din cate stiu, in nici un fel la prezentarea lor drept "bombe sexy",blonda lui X sau Y etc.E dreptul lor sa taca,mai ales ca in politica este o regula:publicitatea,chiar negativa, e buna.Nu am a comenta la asta.Dar comentez in legtura cu un aspect care tine de principiul egalitatii de sanse pentru femei si barbati in orice domeniu social,inclusiv in politica.Cititorul obisnuit,neutru,poate chiar binevoitor,femeie sau barbat,citeste asemenea materiale, se amuza,se informeaza,face asocieri de idei,pune deoparte ziarul si trece mai departe.In subconstientul sau insa,ramane cu siguranta ideea ca e normal sa fie asa de putine femei in politica,de vreme ce marea majoritate a numelor feminine mai cunoscute sunt mentionate acolo.Cu alte cuvinte,este normal ca politica sa fie facuta de barbati.Cu alte cuvinte,femeile cu "spate" si numai ele (sau aproape)pot sa fie vizibile in politica,in timp ce barbatii pot ajunge in functii de conducere prin ei insisi.
Sa ne mai miram de retinerea electoratului, inclusiv feminin, de a vota femei?
Nu un articol de presa este cauza acestui fenomen, ci un lung sir de manifestari sexiste de toate tipurile care apar in media,in publicitate,in manualele scolare chiar,si tacerea cvasi-generala a autoritatilor statului, a organizatiilor de femei..
Buna legislatie in materie de egalitate de sanse pe care o avem nu poate face minuni prin simplul fapt ca exista.

miercuri, 18 februarie 2009

o cuvenita rectificare

Evident ca in postarea precedenta legata de Italia este vorba despre aniversarea a 1900 ani de la razboiul din 106.

marți, 17 februarie 2009

Italia poate sa ne fie prietena!

Ce se intampla in Italia de circa un an si jumatate m-a preocupat inca de la inceput:felul in care sunt priviti romanii,la gramada,m-a indignat si am actionat.Am fost,pana ce nu am mai castigat un nou mandat in parlament(nov.2008)membra a grupului socialist din Adunarea Parlamentara a Consililui Europei,ba chiar in 2008 am fost aleasa printr-un scrutin secret,prim-vice presedintele acestui grup-pozitie in premiera pentru Romania de cand aceasta este membra a Consiliului Europei-1993.Cu parlamentarii italieni am avut relatii mai calde decat cu altii:ma simteam aproape,vorbeam italieneste cu ei fara sa fi studiat aceasta limba,ne apropia cultura noastra,Roma, columna lui Traian.Seful delegatiei Italiei,Azzolinni,imi spunea cu simpatie:"Ciao, bella",cu Piero Marcenaro eram colega in grupul socialist, senatorul Manzella ma onora cu prietenia lui..De aceea,cand a inceput seria reactiilor dure la adresa romanilor,dupa inculparea lui Mailat, am scris scrisori tuturor membrilor delegatiei Italiei la Strasbourg, am discutat cu multi dintre amicii mei din Consiliu,Le ceream sa ma ia pe mine drept etalon al romanului obisnuit,si daca puteau sa aiba incredere ,admiratie si simpatie pentru mine, puteau sa faca asta si pentru romani, in general.
Am lansat ideea constituirii unui observator pentru romi la nivelul Consiliului Europei,prin care problemele romilor sa fie considerate probleme europene,pentru rezolvarea carora sa se implice toate statele,nu numai Romania.Ideea a fost considerata utila,a fost retinuta pentru o viitoare motiune.
Imi pare rau ca nu mai pot sa actionez oficial pentru noi.O fac in continuare,neoficial,pentru ca relatiile stabilite au ramas in vigoare.Si raman la parerea ca relatiile Romaniei cu Italia pot si merita sa fie cordiale,fie si numai pentru ca ne leaga doua mii de ani de istorie.Si stiti ceva extraordinar?In 2006 am avut onoarea sa vorbesc cu ambasadorul Italiei la Bucuresti,care mi-a spus ca Italia va serba in acel an 2000 de ani de la razboiul care a dus la includerea Daciei in imperiul roman.Ei bine,atunci am realizat ca eu nu ma gandisem la asta,dar excelenta sa o facuse.Iata de ce trebuie sa ne batem pentru a ramane prieteni cu Italia!

Despre o initiativa legislativa "inafara crizei"

Pentru cei care au un pic de timp dimineata si vorbesc franceza,recomand programul matinal al televiziunii franceze,care,dedicat fiind spatiului european dar si francofon,aduce vesti dintr-o buna bucata de lume.Azi dimineata a fost comentatata o initiativa legislativa a unor deputati care propun o indemnizatie de circa 50 euro pe zi pe o durata de trei saptamani, acordata membrului de familie care doreste sa stea cu ruda sa bolnava in stadiu terminal.Trei saptamani in care sa poti lipsi de la locul de munca,sa primesti, totusi, din partea statului, acest ajutor pentru usurarea ultimelor zile ale unei fiinte dragi.
O propunere care,lucru rar in Franta, are sprijinul tuturor parlamentarilor de la putere si opozitie, si a guvernului.
Ma intreb cum s-ar comenta la noi o astfel de initiativa? Sa nu uitam ca Franta are de facut fata aceleasi crize care ne afecteaza si pe noi,deci ar putea sa se auda si acolo comentarii de genul:"tara moare...".Dar nu se aud, dimpotriva,se comenteaza favorabil.Si totusi,criza nu trebuie sa ne faca sa uitam de omenie si de cei "mai tristi ca noi", cum zice poetul.

luni, 16 februarie 2009

Politici pentru incurajarea natalitatii

Franta are o politica excelenta de sustinere a familiilor cu copii,un adevarat esafodaj de stimulente,tarife speciale,alocatii,burse etc.Exista,de pilda,un "carnet de calatorii pe calea ferata pentru familii numeroase",bilete de spectacol cu tarife speciale,crese publice( Franta chiar se preocupa pentru indeplinirea platformei europene cu privire la incadrarea pana in 2010 a cel putin 60% dintre copii in crese si gradinite) etc.Concediul parental se bucura de aprecierea parintilor francezi, am vazut ca exista chiar asociatii ale taticilor care se ocupa de copii,existand diferente intre cuantumul alocatiei incasate pentru cresterea unuia sau mai multor copii.Ceea ce mi se pare esential este insa elaborarea unei politici de stat coerente si cuprinzatoare:construirea de crese in sarcina comunitatilor locale,ori stimularea societatilor comerciale de a organiza crese cu deducerea cheltuielilor aferente inainte de impozitare(a fost o propunere a mea din 2007),finantarea de catre stat a unor servicii speciale de asistenta a copiilor,alocatii pentru bunicii copiilor care se pot ocupa de nepotii lor (bunici pensionari,care isi pot rotunji veniturile,in timp ce tinerii parinti continua sa isi vada de cariera-asa cum,de asemenea, am propus in 2008)etc.Dar e nevoie de bani din bugetul statului sau din cele locale, e nevoie de proiecte care sa aduca bani europeni, e nevoie de imprumuturi din experienta europeana.Cresterea natalitatii este o problema fundamentala a fiecarui stat,nu numai a fiecarei familii.

Din nou despre concediul parental

Indemnizatia pentru cresterea copilului este un drept al parintelui care decide sa aiba grija de copilul sau pana cand acesta implineste varsta de doi ani.Nu este o alocatie,nu este un cadou,este o modalitate concreta de incurajare a cresterii natalitatii prin stimularea financiara a cuplurilor de a avea copii,intr-o tara care nu ofera parintilor de copii pana la doi ani crese decente si gratuite sau,cel putin, accesibile pentru cei mai multi.
In Romania concediul pentru cresterea copilului este prea lung,dupa parerea mea:doi ani sunt de natura a incuraja o femeie sa devina mama de profesie,sa isi uite aspiratiile profesionale,sa devina dependenta de barbatul ei activ.Sunt pentru reducerea acestei perioade la maximum un an si imi place si partajarea acestei perioade intre parinti.
Dar a plati o singura indemnizatie de crestere a copilului unei femei care are doi copii(trei ,in cazul analizat cu ceva vreme in urma), este gresit.In primul rand,asemenea cazuri sunt exceptii,deci bugetul statului nu va fi afectat prea mult (e drept ca,in prezentul romanesc, orice poate afecta "prea mult" bugetul statului, dar asta e alta discutie).In al doilea rand, situatia actuala este dicriminatorie fata de femeile care nasc mai multi copii,punctul acesta de vedere fiind sustinut de instantele care au dat dreptate mamelor in cauza.
Propunerea mea legislativa va fi respinsa, fara indoiala,dar importanta unor propuneri de lege nu poate fi redusa la eficienta acestora:devin sau nu legi-ar fi prea simplist.Rolul lor este si de a provoca dezbateri publice, si in orice tara normala s-ar provoca cel putin o dezbatere:care e cea mai buna solutie in cazul concediului parental?Durata optima a acestuia?Cuantumul indemnizatiei cel mai potrivit si sustenabil bugetar?Ce alte masuri ar trebui luate in paralel?Ce facem ca sa indeplinim prevederile strategiei europene de conciliere a vietii de familie cu cariera? E bine ca macar pe bloguri discutam despre asta.

duminică, 15 februarie 2009

Darclee in sprijinul Romaniei?

Stiti cum ar folosi o tara un fapt istoric precum acesta:"Hariclea Darclee a fost prima interpreta a Floriei Tosca din opera lui Puccinni"? Se pare,e mai mult ca sigur,ca, de fapt, marele Puccinni a compus Tosca sub inspiratia unui sentiment de afectiune speciala pentru marea cantareata romanca...Mai concret, Puccinni a fost indragostit de Darclee a noastra si i-a compus cea mai minunata opera, cu unul dintre cele mai frumoase roluri de soprana vreodata compuse...Cum suna asta? Cati romani stiu asta? Cati ministri ai turismului stiu asta? Daca nu o stim noi, nu putem sa ne suparam ca nu o stiu strainii...Turismul muzical ar putea fi o modalitate de a atrage turisti in Romania.Iar muzica de opera,muzica cu majuscule,poate fi o "momeala" perfecta.Dar,pentru asta, ar trebui sa incepem noi insine, romanii, sa ne redescoperim valorile muzicale sau de alta natura..

luni, 9 februarie 2009

Batranii nosti sunt mai batrani decat ai altora

Astazi am primit vizita unui preot,un om tanar,trecut prin mai multe felii de viata( a fost chiar jurnalist),ceea ce i-a dat puterea sa vada altfel viata, in general, si menirea preotului, in special.Un om care isi doreste sa convinga oamenii sa ajute oameni,dand el cel dintai,exemplul de urmat.Mi-a povestit despre oamenii saraci cu adevarat,aceia care nu au decat o pereche de ghete pentru toti copiii lor,copii care incalta pe rand ghetele ca sa se duca la scoala,mi-a vorbit despre saracia urbana,mai groaznica decat cea de la tara,pentru ca este "lucie",fara speranta decat cersetoria ori furtul.Dar ce m-a impresinat cel mai mult a fost ce mi-a spus despre batrani,cei care formeaza majoritatea enoriasilor lui:in casele batranilor doua sunt obiectele cele mai importante:televizorul si sertarul cu medicamente.Se regasesc in fiecare casa,sunt puse la loc de cinste si nu se poate fara ele.
Stiam asta, e valabil si pentru parintii mei,dar parintii mei vin totusi in fiecare zila mine si ma ajuta prin casa,asa ca au de unde sa se intoarca acasa la ei cu sentimentul ca au facut ceva si au fost utili.Televizorul completeaza,totusi, o viata,sustinuta de medicamente.La altii,cel mai multi, tv si pastilele sunt VIATA.
Unde sunt programele nationale sau comunitare pentru prelungirea varstei active pentru batrani?Unde sunt facilitatile pentru vacante ieftine pentru batrani,cluburi,mestesuguri,folosirea experientei batranilor nostri?De ce nu vede nimeni ca batranii nostri sunt mai batrani decat ai altora?

luni, 2 februarie 2009

A cui e vina?

Nu ma reped sa comentez cand e vorba de academicienii de la Catavencu din doua motive:imi plac,in general,si mi-e frica de ei:fereasca,Domnul, sa intri in gura lor..Totusi, cand,in urma cu cateva luni au publicat o pagina in mijlocul gazetei,cu sase femei din politica romanesca prezentate in caricaturi in atitudini"lejere",
deoarece eram inca presedinta Comisiei pentru egalitate de sanse, am protestat.
Saptamana trecuta au revenit in forta cu un roman intreg care prezinta la fel de "lejer" 49 de femei din politica.E o demonstratie de forta,recunosc.
Nu mai am nici o calitate oficiala in domeniul apararii femeilor,dar asta nu ma opreste sa ma gandesc la aceasta noua intreprindere catavenciana,bine scrisa si ilustrata,de altfel.Deci..Ce e de zis?Pe de alta parte, ma intreb de ce femeile vizate nu scot nici un sunet?E drept ca in politica publicitatea e buna,mai ales cand e gratis.In ceea ce ma priveste nu pot sa tac chiar de tot pentru simplul motiv ca pe unele dintre cele descrise in top le cunosc si le apreciez.
Din pacate,principial vorbind, va mai curge apa multa pe Dunare pana cand femeile din politica romanesca vor fi respectate..A cui e vina?