Astazi am primit vizita unui preot,un om tanar,trecut prin mai multe felii de viata( a fost chiar jurnalist),ceea ce i-a dat puterea sa vada altfel viata, in general, si menirea preotului, in special.Un om care isi doreste sa convinga oamenii sa ajute oameni,dand el cel dintai,exemplul de urmat.Mi-a povestit despre oamenii saraci cu adevarat,aceia care nu au decat o pereche de ghete pentru toti copiii lor,copii care incalta pe rand ghetele ca sa se duca la scoala,mi-a vorbit despre saracia urbana,mai groaznica decat cea de la tara,pentru ca este "lucie",fara speranta decat cersetoria ori furtul.Dar ce m-a impresinat cel mai mult a fost ce mi-a spus despre batrani,cei care formeaza majoritatea enoriasilor lui:in casele batranilor doua sunt obiectele cele mai importante:televizorul si sertarul cu medicamente.Se regasesc in fiecare casa,sunt puse la loc de cinste si nu se poate fara ele.
Stiam asta, e valabil si pentru parintii mei,dar parintii mei vin totusi in fiecare zila mine si ma ajuta prin casa,asa ca au de unde sa se intoarca acasa la ei cu sentimentul ca au facut ceva si au fost utili.Televizorul completeaza,totusi, o viata,sustinuta de medicamente.La altii,cel mai multi, tv si pastilele sunt VIATA.
Unde sunt programele nationale sau comunitare pentru prelungirea varstei active pentru batrani?Unde sunt facilitatile pentru vacante ieftine pentru batrani,cluburi,mestesuguri,folosirea experientei batranilor nostri?De ce nu vede nimeni ca batranii nostri sunt mai batrani decat ai altora?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu