miercuri, 17 iunie 2009

Filosofi versus lacatusi..

Motto:"Divide et impera."



De cate ori ne gandim la vorbele mari ale stramosilor?Oare de cate ori stam cu adevarat si, cu capul nostru incercam sa refacem drumul care a dus la un proverb,o maxima, o zicala?Proverbele si maximele nu au nevoie de demonstratie, sunt axiome,toata lumea le accepta.Dar atunci cand simti ca esti contemporan cu punerea in aplicare a unei maxime, cand vezi refacandu-se sub ochii tai traseul proverbului, nu simti niste fiori pe sira spinarii, mai ales atunci cand nu e un proverb "de bine"?



Sa producem ospatari si lacatusi, ni se cere! Dar de ce sa vorbim despre altii?Hai sa incepem cu propria ograda,daca tot vrem sa dam exemple! Notarii,proaspetii europarlamentari, sunt tot un fel de filosofi,nu?



Lasand sarjele deoparte,eu cred ca ce este grav in Romania este faptul ca "filosofii" nostri, scoliti pe bani grei ,cu efort si cu pretul unor ani din viata, pleaca si se fac ospatari in vest.Ce sa facem daca romanul s-a nascut poet? Ce sa facem daca avem atata putere de a studia, de a deveni filosofi,iar tara lui Eminescu,Cioran sau Eliade nu mai are nevoie decat de ospatari? Si Cioran ori Eliade au plecat din tara, dar au fost cei mai mari filosofi acolo unde s-au dus.Cioran a mancat ani de zile la cantina Sorbonnei,dar nu s-a facut ospatar.Pentru ca era filosof roman.



Si acum,ce ni se cere? Sa abandonam neuronii lasati de Dumnezeu in exces in capetele noastre, sa nu mai studiem "ce nu trebuie" in scolile romanesti,sa ne informam in graba, intre doua beri,de pe google si sa ne agatam pe perete diploma de ospatar?Cred ca nici macar ospatarii romani nu pot fi de acord cu asta.Pentru ca si ospatarii romani s-au nascut poeti.Si de asta nu trebuie sa ne fie rusine.Si asta trebuie sa ne intareasca increderea intr-un destin romanesc meritoriu. Care se va implini.Dar numai daca vom fi solidari,nu indarjiti unii impotriva altora.

6 comentarii:

Bibliotecaru spunea...

Aşa este... sunt axiome. Am şi eu o axiomă, "Ţara te vrea prost!". Asta cred că se aplică României pentru că cei de la putere vreau ca populaţia să nu bage de seama care este adevăratul joc. De câţiva ani bat pe toţi la cap spunând că politica înseamnă doctrină şi doctrina înseamnă filosofie. Mai spun că este inadmisibil ca cei aflaţi la vârful partidelor să nu aibă habar de filosofie şi doctrină... Probabil că domnul Băsescu s-a săturat şi a dat un semn de enervare ţipând la raţiune.
Pentru domnul preşedinte poate funcţionează o altă zicere a lui Caesar, meos tam suspicione quam crimine iudico carere oportere se pare spusă după despărţirea de soţia sa Pompeia, dar eu stau cu ochii pe "oamenii preşedintelui", just in case...
Mesajul Sarmalelor Reci

Minodora Cliveti spunea...

In Romania, si nu numai, e la moda sa fii "nonconformist",adica sa fii contra regulilor,altfel decat altii,cu orice pret, chiar si impotriva propriilor interese.Multi tineri sa lasa tentati de acest mod de viata,prezentat ca fiind "cool".Sigur,incalcarea regulilor are farmecul sau,sigur tineretea vrea sa fie libera,dar mie mi se pare ca prea din toate partile apar incurajari in acest sens,inclusiv din politica, de unde pleaca mesaje gen:nu mai invatati atata,fiti destepti,fiti pe picioarele voastre,luati viata in piept etc.Am observat,insa, ca cei care dau asemenea sfaturi sunt foarte"bazati":studiaza in afara,fac masterate, doctorate,isi trimit copiii la Harvard sau Oxford..
Un tanar sofer, absolvent de drept,se chinuie sa isi gasesca un rost in viata:e mecanic auto, spala masini, dar a facut un masterat si vrea sa incerce in toamna la Institutul pentru magistratura.Cred ca si discutia pe care a avut-o cu mine pe tema:"cei care va indeamna sa fiti prosti studiaza serios,pentru ca sa poata deveni leaderii vostri"..l-a pus pe ganduri.
Sfatul meu pentru cei tineri:invatati ca sa aveti o meserie din care sa traiti decent,cititi,studiati pentru a putea gandi cu capul vostru.

Bibliotecaru spunea...

Lucrurile sunt legate între ele prin aparenţe dar şi prin rezoluţii comune.

Poate este cool să încalci regulile, dar şi acest tip de anarhism devine o regulă. Şi atunci ce mai este cool.

Harvard sau Oxford nu mai sunt ţinte ale excelenţei intelectuale, au devenit facultăţi de fiţe. Am primit această confirmare de la multe persoane care au legătură cu centrele universitare din întreaga lume.

Masteratul ca masteratul, dar doctoratul a ajuns în ziua de astăzi un fel de bacalaureat. Acum o sută de ani doctoratul era încununarea unei vieţi dedicate activităţii ştiinţifice, o viaţă de profesor stimată dar nu bine plătită. Odinioară doctoratul reprezenta o stare de excelenţă în domeniu. Astăzi doctorate au toţi papagalii (iertat fie termenul, nu este peiorativ, mă refer la capacitatea de a învăţa şi a reproduce) ce fac un efort suplimentar după facultate. De ce se întâmplă asta? Pe de o parte că numărul unităţilor de învăţământ superior care eliberează diplome de final de doctorand au crescut simţitor. Pe de altă parte condiţiile avansului pe scara elitei au devenit mult mai accesibile. Astăzi este mult mai simplu să susţii o conferinţă sau să publici un articol ori o lucrare mai complexă, să-ţi editezi o carte...

În sfârşit, ultimul subiect... de ce spune preşedintele că mediocritatea te poate duce la cea mai înaltă funcţie în stat? Poate pentru că domnia sa este un exemplu viu? Poate pentru că există un complex faţă de intelectualii de bibliotecă? Eu mai am o supoziţie, poate pentru că intelectualii aleg de obicei să nu se bage, se feresc de murdăria posturilor unde trebuie să ia decizii care duc la lipsa pâinii de la gura copiilor. Intelectualii nu suportă să se vadă în ziare în situaţii penibile, nu suportă să li se cenzureze fiecare cuvânt. să li se audă numele la buletinul de ştiri în contexte injurioase. Şi atunci intelectualii ajung cel mult în eşalonul invizibil al politicii şi lasă amatorii în ale gânditului să se caţere pe umerii lor într-o poziţie de vârf.

Bănuiesc că ştiţi, de exemplu, episodul Anei Birchall, un scandal scabros care a deschis practic drumul spre o nouă culme a mizeriei politice. Am fost printre puţinii care am luat parte acestei doamne în acel moment, atrăgându-mi de multe ori comentarii răutăcioase (să nu le numesc altfel). Mai recent am luat apărarea şi domnului Păcuraru, într-un moment asemănător, desigur cretinoizii reacţionând iarăşi cum mă aşteptam. Nu am făcut acest lucru decât pentru că nu mi se pare corect, decent, normal şi nici măcar omenesc ca cineva să dea asemenea filmuleţe, adevărate sau nu.
Pe de altă parte, acum câteva zile am postat un comentariu pe blogul doamnei Ana Birchall spunându-i că meritocraţia, pe care domnia sa vroia să o instaureze în România, nu se poate grefa pe un cadavru în descompunere aflat sub dominaţia punctelor de gravitaţie a societăţii româneşti de astăzi. Sugeram, pe un ton ferm, poate un pic cam dur, că trebuie să existe o reformă socială şi politică şi meritocraţia să se aştearne "pe curat". Acel mesaj al meu a fost cenzurat de doamna Birchall sau de cine îi administrează blogul, pentru că am văzut un comentariu apărut după ce am scris eu. Chiar dacă va apărea până la urmă comentariul meu, eu ştiu că a fost cenzurat... De ce a fost cenzurat? Nu pentru că aş fi fost lipsit de respect la adresa cuiva, ci pentru că am cerut respect din partea clasei politice româneşti vis-a-vis de cetăţenii României. Vedeţi dar doamnă Cliveti, politica românească nu vrea să fie normală, nu vrea să fie mai academică, mai intelectuală, mai naturală, mai temperată... undeva în mintea fiecărui politician apare un fel de sentiment de vinovăţie şi de frică faţă de schimbare, pentru că în momentul în care critici calitatea politicii de astăzi, automat fiecare om politic se simte, cum se spune, "cu musca pe căciulă".

Bibliotecaru spunea...

(continuare)

Iată de ce preşedintele constată, intuitiv, un adevăr care spune cam aşa, "Noi, grobienii din politică, mâncăm la micul dejun câte trei sau patru intelectuali din ăştia cu pretenţii.", şi are dreptate, pentru că intelectualii cu pretenţii au lăsat să le fie confiscată valoarea filosofică a politicii, au permis ca politica să fie un fel de abilitate a golănaşului de stradă care se bazează în parte pe tupeul agresiv, în parte pe violenţă verbală şi fizică. Înfruntând un băiat de cartier, el nu va da niciodată înapoi, nu se va retrage intimidat, nu are această opţiune pentru că şi-ar pierde respectul străzii şi ar deveni un nimeni, el va reveni cu forţe mai puternice, cu prieteni de cartier, cu o armă mai eficace. Priviţi politica de astăzi şi veţi regăsi aceleaşi valenţe ale grobianismului. Această politică este nu numai tolerată şi parafată de intelectualii din politică, dar şi susţinută, apărată.

Cartiere Virtuale

Minodora Cliveti spunea...

Regret ca trebuie sa va dau dreptate.In acelasi timp, nu pot sa nu ma intreb :ce e de facut,daca se mai poate face ceva? Responsabilitati avem toti,de la vladica pana la opinca.Dar cum sa misti lucrurile?E comod sa pui tunurile numai pe "clasa politica",chiar si acesteia ii convine asta.In realitate, ne lasam dusi spre nu stiu ce.Asteptam, probabil, pe Mesia,dar,daca tot o facem, ar trebui sa o facem pregatindu-ne cat de cat.

Bibliotecaru spunea...

Dumneavoastră sunteţi membru într-un partid politic. Ce posibilităţi aţi vedea ca PSD-ul să fie populat de membrii de partid înscrişi în mişcarea politică pentru doctrină, pentru principii, pentru plăcerea de a raţiona... şi nu pentru alte motive? Ce mecanisme aţi vedea schimbate în PSD astfel încât partidul dumneavoastră să atragă în special elitele, intelectualii adevăraţi, oameni cu expertiză şi soluţii... şi nu alţii?