British museum, acum cateva zile.Lume, puhoi, pentru ca, pe de o parte, este unul dintre cele mai interesante muzee din lume, pe de alta parte, afara ploua englezeste, si, last but not least, pentru ca e gratis...
Lumea de pe lume in sala cu mumii. Este o atmosfera speciala acolo: pe langa interesul normal al fiecarui om fata de asemenea piese atat de vechi, coplesitor de impresionante, pluteste in aer un fel de tensiune, de apasare data, probabil, de spiritele celor morti.Si ma gandesc cu oarecare ironie la costurile enorme pe care le-au facut cei mumificati in timpul vietii lor pentru a-si construi morminte solide, pentru a-si pregati trupurile pentru o calatorie sigura care sa le garanteze accesul in lumea de dincolo..Si, cand colo, stau in vitrine de muzeu, sub milioane de ochi cercetatori..
E liniste, lumea murmura doar..cand, o sonerie de mobil.Si un glas mare de tot,nervos pana la paroxism:"Spune-i ca imi bag...in gura lui, nenorocitul dracului..."
Are rost sa va spun ce am simtit cand mi-am auzit compatriotul, romanasul meu drag? Nu cred ca vreti sa stiti.Din fericire pentru "British" si pentru mumii, apa trece, pietrele raman.
Dar si rusinea de a te declara roman dupa asemenea manifestari..
Un comentariu:
Efectul nesimtirii, proastei cresteri si educatii!
Pot paria ca individul cu pricina era pana in 30 ani, ascultator de manele care, cand s-a intors acasa, s-a laudat cu mandrie cu ceea ce a vazut el pe acolo, nu cum s-a comportat.
Trimiteți un comentariu