Un articol aparut ieri intr-un cotidian ma provoaca sa fac cateva consideratii in legatura cu "feministele".Desi nu ma simt vizata de articol,daca "feminism" inseamna sa incerci sa le ajuti pe femei sa se emancipeze, da,sunt o feminista.In dreptul roman,emanciparea era o procedura prin care tatal copilului ajuns la varsta barbatiei,ii dadea ok pentru viata independenta.De atunci incolo,tanarul era pe picioarele lui, din punct de vedere juridic.
De ce au nevoie femeile de emancipare?Si de la cine sa o primeasca?Sunt intrebari frumoase,bune de pus in fata sobei,la care multi antifeministi si antifeministe ar raspunde:fii serioasa,n-ai ce face?Femeia e cetatean si are toate drepturile de la constitutie,nu mai traim in Roma antica.E suficient ca o femeie sa fie capabila, bine pregatita profesional,harnica si ambitioasa, si,gata, ajunge unde vrea.
Chiar asa?Stim bine ca nu e asa.Femeile au nevoie de emancipare mai ales fata de propriile lor mentalitati,prejudecati,retineri,devenite trasaturi genetice datorita saparii lor adanci,de milenii, in mentalul colectiv.Faceti un exercitiu:cititi cartea lui Simone de Beauvoir,"Al doilea sex",scrisa in deceniul 4 al secolului trecut si veti avea o revelatie:veti vedea cum a fost statutul femeii din cele mai vechi timpuri ale omenirii,cum era in timpul cand a fost scrisa cartea si cum este in prezent.O singura deosebire majora:dreptul de vot pentru femei.Acesta este rezultatul luptei si muncii feministelor.
Femeile trebuie sa stie,sa se informeze.Eu nu indemn la revolte,nu sunt contra barbatilor,constat numai ca acestia au facut intotdeauna treburile cele mai importante,mai vizibile si mai pline de consecinte pentru omenire,si asa vrea ca prezentul si mai ales,viitorul,sa fie construit si cu contributia femeilor.As vrea ca cel de-al doilea sex sa devina egal cu celalalt,asta-i tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu