vineri, 11 februarie 2011

Despre Neagu Djuvara..

Neagu Djuvara a scris "Amintiri din pribegie"cu modestie, fara enfaza, parca cerandu-si iertare pentru viata lui de exceptie..Si cand ma gandesc ca atatia dintre noi,traitori ai unor vieti banalizate prin propriul dezinteres, ne consideram asa de speciali..Cand ma gandesc ce personaje sunt invitate pe la emisiuni de depanat vieti, ca cele mai interesante lucruri pe care le auzi sunt ceva retete culinare sau costul unei operatii de marit sanii sau buzele sau ce se mai poate mari...

Ne copleseste banalitatea si nu vedem exceptionalul de calitate, de rasa, de clasa..

Imi place sa il citesc pe Neagu Djuvara si pentru ca e jurist de meserie,diplomat, pentru ca ii place Africa si caii, pentru ca ii place sa traiasca, pur si simplu, fara sa se planga de nimic..Imi place sa il vad asa de la locul lui,desi "s-a batut pe burta" cu mari personalitati,scriitori,artisti,sefi de state..In cartea lui regasesc nume pe care le credeam uitate de mari politicieni africani despre care auzeam mereu cand eram copil, pentru ca Romania lui Ceausescu era foarte conectata la marele continent negru la nivel universitar,prin comert, prin schimburi culturale..
Imi amintesc, de pilda, de Samora Moises Machel, presedinte al Mozambicului si, ca sa ma mandresc si eu un pic cu viata mea, v-as spune ca am cunoscut-o personal anul trecut pe fosta lui sotie Graca Machel, actuala sotie a lui Nelson Mandela.. Poate o sa-mi scriu si eu memoriile candva..

Dar, lasand la o parte lumea pe care a cunoscut-o Neagu Djuvara si evenimentele la care a luat parte, cred ca ceea ce impresioneaza la acest om cel mai mult este dragostea si respectul lui fata de viata, faptul ca pretuieste fiecare clipa, ca la 68 ani a inceput sa invete sarbo-croata, de pilda..

Si ca nu e ranchiunos,ca priveste totul cu seninatate si are enorm de multe de spus. Si o face cu placere si dragoste fata de cititor.

Cititi-l pe Neagu Djuvara si veti pretui mai mult viata.

Un comentariu:

florentin draganescu spunea...

Rep.: Cum e viitorul României?
N.D.: Nu-l văd bine deocamdată. Dar cred că s-ar putea ameliora după un minimum de două generații. Asta cam e o lege universală. În două generații oamenii mai uită, tinerii merg prin alte părți și văd cum e viața pe acolo… Dar să nu uităm că noi sîntem legați de Europa care și ea se duce de rîpă.

Rep.: Am intrat în Europa la spartul tîrgului?
N.D.: Exact. Vom îndura și vom suferi cu Europa acest început de Ev Mediu pe care eu îl văd ca absolut cert. Sîntem încă, împreună cu americanii, cei mai avansați, dar nu mai facem copii și trecem printr-o criză inexplicabilă. Azi tinerii europeni protestează, dar fără să vină cu ceva nou în loc. Dau foc la mașini, însă nu au nici o idee. E un fenomen de distrugere. Iar toate astea, pentru mine, sînt simptome. Ca și schimbările din artă de la începutul secolului XX. Nu are legătură nici cu primul război mondial, nici cu al doilea război mondial, ci e o schimbare de civilizație. Între 1905 și 1913 au avut loc schimbări brutale, ca să zic așa, cum este cea pe care o face Brâncuși în sculptură. Schimbările radicale din muzică, prin Școala de la Viena, care vine cu un soi nou de muzică, altceva decît fusese de la Monteverdi și Palestrina. Același lucru în literatură cu Kafka, cu Eugen Ionescu, cu Beckett.

Ps. interviu Neagu Djuvara in Academia Catavencu