luni, 14 septembrie 2009

Incepe scoala..

Azi incepe scoala.Presa de azi vorbeste despre decizia profesorilor de a boicota accesul politicienilor la ceremonii.E un semn rau,chiar daca s-au dat tot felul de explicatii acestei decizii.Nu mai sunt parlamentar,dar in ultimii opt ani am fost de fiecare 15 septembrie nu in una ci in cel putin trei scoli din Bacau.Ma straduiam sa trec pe la cat mai multe si spuneam cateva cuvinte copiilor nu despre mine,ci despre SCOALA.Imi exprimam respectul si recunostinta pentru ca scoala a facut din mine un om care apreciaza scoala,invatatura,cartea.Si picatura aceea de sentimente frumoasa pe care omul ajuns parlamentar,absolvent al scolii lor le-o oferea era ceva care putea sa ii ajute sa continue sa invete.Eu nu le spuneam ca actualul presedinte al tarii:nu mai invatati atata, aveti Google la indemana, eu fumam in closet si chiuleam si am ajuns presedinte...



Boicotul de azi e o forma de protest, desigur.Dar, de ce trebuie sa fie pedepsiti toti politicienii, la gramada?Parlamentarii actuali sunt alesi prin vot uninominal,sunt cunoscuti de profesorii din fiecare localitate, au avut la dispozitie aproape un an ca sa arate ce si cum au facut pentru comunitatea care i-a ales.Deci, se putea discerne.Se putea alege.Eu inca sper ca unii dintre politicieni vor fi acceptati astazi in scoli.Profesorii trebuie sa judece si cu inima.

Sper, de asemenea, ca multi politicieni se vor duce in scoli.Nu au dreptul sa abandoneze SCOALA.

4 comentarii:

Bibliotecaru spunea...

Eu nu văd pedepsită existenţa politicienilor în această interdicţie, ci mai ales calitatea politicii făcute de ei. Într-un partid sunt oameni şi oameni, calităţi şi calităţi, şi buni şi răi, şi înţelepţi şi non-înţelepţi. Politica partidului este însă o consecinţă a tuturor membrilor. Ei îşi aleg reprezentanţii, ei îşi aleg politologii, ei sancţionează, sau nu sancţionează, vârfurile partidului atunci când aceştia părăsesc politica pentru a recurge la jocul politic, atunci când părăsesc raţiunea şi bunul-simţ pentru a recurge la murdărie şi interes personalei, ei votează în Congres programele, ei aleg candidaţii pentru alegeri, ei sunt cei care stabilesc ce execută liderii aleşi ai partidului.

Aş fi vrut ca membrii de partid să schimbe conducerea partidului în momentul în care aceştia nu-şi respectă promisiunile electorale şi nu execută ceea ce au votat membrii de partid în Congres, nu să-i aplaude la congrese şi să-i apere în discuţiile particulare.

Mă îndoiesc că societatea are ceva cu politicienii în ansamblul lor, cred că toţi sunt porniţi asupra calităţii politice pe care aceştia o fac.

Nu au dreptate profesorii să protesteze cât timp li s-a promis o mărire salariale garantată prin lege şi, în realitatea, nu li s-a dat ci li s-a luat?

Nu au dreptate profesorii să protesteze dacă se văd puşi mereu la coada societăţii, şi prin salariu, şi prin respect, şi prin investiţii în Educaţie... Profesorul, medicul şi preotul ar trebui să fie stâlpii societăţii reale, şi ei sunt întotdeauna la coada interesului exprimat de stat, imediat după necalificaţi.

Eu cred că politica românească este expirată, mucegăită, fetidă uneori, şi asta cred eu că sancţionează profesorii.

Minodora Cliveti spunea...

Nu e chiar asa in politica.Daca ar fi un domeniu in care ce nu e alb e negru si invers, s-ar numi matematica.Un politician are o structura cel putin bipolara:o parte in care rezoneaza si impartaseste doctrina politica ,alta in care se manifesta ca persoana( care are idei proprii,rude,vecini, prieteni,alegatori).Votul uninominal accentueaza aceasta structura,dar confera,dupa parerea mea, responsabilitati si puteri in plus celui ales.De aceea am spus ce am spus.Exista un liber arbitru si in politica,dar limitele in care acesta se manifesta sunt mai reduse decat in alte domenii nu pentru ca ar exista constrangere (la urma urmei, un partid politic este o forma de asociere liber consimtita),ci pentru ca ideea e ca intri intr-un partid politic pentru a ajuta oamenii.Si asta se poate numai intr-un climat de stabilitate,in care sa se poata lua decizii.Daca partidele s-ar desfiinta in fiecare trimestru nu ar fi mai multa democratie. Eu asa gandesc.

Bibliotecaru spunea...

Eu unul văd extrem de puţini oameni care se manifestă ca şi cum ar fi intrat în politică cu scopul ajutării oamenilor, văd mai mulţi politicieni care nu ştiu doctrină, nu au abilităţi pentru funcţia pe care o încurcă, nu fac diferenţă între asumare şi angajare, între situaţie şi stare, între minimal şi forfetar... dar ştiu la perfecţie imnurile de slavă pentru conducătorul iubit al partidului.

Cei care vor să facă politică şi nu jocuri politice, chiar dacă poate sunt destul de mulţi, nu se pot vedea. Cineva care ridică capul plecat şi spune "Îndeajuns! Avem treabă!" este imediat exclus, dacă nu din partid măcar din gaşca care face jocurile. Sfânta marginalizare funcţionează de mii de ani foarte bine.

De exemplu, nu am auzit pe nimeni care să vorbească despre cei 500 de euro pe care proiectul de lege pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea îi stipulează.
500 euro x 200.000 de noi născuţi înseamnă 100.000.000 euro pe an. Începând de la anul, că tot va fi criza şi mai tare, suma aceasta va fi luată de undeva şi pusă în altă parte. Dar banii aceştia nu pot fi ridicaţi decât peste minimum 14 ani şi în fiecare an vor fi alţi copii. Şi aşa se face un miliard jumătate de euro. Aceşti bani produc şi dobândă, pe care o plăteşte tot Statul Român, adică noi. Câtă dobândă? Nu se ştie, pentru că nu este vorba de o reglare comercială a mărimii dobânzilor, ministrul de finanţe pune cât vrea el dobânda.

Poate cineva se întreabă care este "şmecheria"... Iată, se iau banii de la Ministerul Muncii şi se pun într-un depozit la trezorerie de unde Guvernul se poate împrumuta fără grijă pe termen lung cum doreşte el cu o dobândă pe care şi-o stabileşte singur. Peste 14 ani va fi alt guvern, nu-i mai pasă domnului Boc de unde va plăti aceşti bani.

Dar chiar nimeni, nimeni să nu spună nimic despre asta? De ce? pentru că atunci când dai bani este electoral, când blochezi pe cineva să dea bani, este anti-electoral. Mai bine nimeni nu reacţionează, cu toţii se fac că nu observă, alegerile aleargă mai departe.

tractus spunea...

Doamna Cliveti lumea s-a saturat este un semn de reactie santoasa .Problema este la domnii parlamentari.Intr-adevar nu este bine sa generalizam .O sa incercam cat se poate cu putinta sa aprecieam performanta individual.Cardasia de partid tare este piaza rea Bibliotecaru.Ce facem cu asta?
Cand am plecat din Bacau,orasul meu natal ,dumneavoastra apirati la functia de parlamentar.Oricum tin sa va felicit pentru reusita si pentru acest articol ce ne incearca simtul civic . Va asigur ca aprecierea de mai sus a fost individuala ,chiar daca toate partidele parlamentare din 90 pana astazi au facut greseli capitale cu acest popor.Poate acum Romania ar fi arat altfel.