Loreena McKennitt

Concert Loreena McKennitt intr-un teatru in aer liber langa Atena,amenajat intr-o galeata formata de doua stanci roz-albe imense, in varful carora sunt catarate blocuri de locuinte.O mie de locuri, poate mai multe, toate ocupate .Lumea vine cu doua ore inainte si asteapta mancand, fumand si band bere,apa sau cafea.Asteapta intr-o relativa liniste, desi grecii sunt guralivi.Locul este magic,vocea Loreenei, repetand undeva in apropiere,umple aerul...In fine, intram:ma mir de ordine, de lipsa bulucelii"balcanice" de la noi..Spectacolul incepe cand seara s-a lasat, violeta:deasupra cerul de cobalt cu doua stele,cu pasari care domiciliaza intre stanci si pe care parca le aud spunand:"iar n-o sa dormim inainte de miezul noptii..".

De data asta cred ca nu s-au suparat:Loreena vine cu trupa ei de muzicieni vrajitori,care canta la tot ce se poate(unul dintre ei scoate niste acorduri rascolitoare dintr-un fel de buhai electric..).De fapt, toate instrumentele sunt electrice:violoncelul-la care canta un fel de zina cu plete de aur lungi pana la scena-,vioara,chitarele..Si toate au un sunet unic, asa cum stim ca suna muzica Loreenei.Insa, ce ma impresioneaza cel mai mult este vocea Loreenei:ampla,inalta, clara ca apa de izvor,precisa si dogoritoare,vibranta,dumnezeiasca...Si, o surpriza,vocea ei "de vorbit" e placuta si ride molipsitor,cu pofta,ca o fata buna ce este,cu siguranta, altfel nu ar putea sa fie o asa de mare artista..

Si grecii o asculta in tacere,siruri intregi de capete se misca in ritmul complicat al muzicii ei,multimea nu canta impreuna cu ea,asa ceva nu se poate, nu se face, aplauzele sunt ceea ce ar trebui sa fie aplauzele,adica o modalitate modesta si respectuoasa a oamenilor obisnuiti de a multumi unuia deosebit pentru darul artei sale...
De ce nu vine Loreena si la noi? Hai sa spunem ca nu are inca timp.