luni, 4 aprilie 2011

Iustin Ianău,un nou produs românesc pe picior de plecare din România..

Ma simt bine cand mai aud despre o noua performanta romaneasca.Fac parte dintre cei care nu cred ca "patria ubi bene", ci dintre cei care iubesc Romania.Slava Domnului, am avut zeci de ocazii sa spun cu mandrie "sunt româncă,sunt un produs al scolii româneşti, al scolii băcăuane", si nu am ratat nici una..

Am ajuns insa, intr-un impas:constat ca m-am saturat ca Romania sa produca numai si sa nu si profite de produsele sale. Cu ce ma incalzeste ca in tara mea s-au nascut si scolit:Brancusi, Cioran, Eliade,Ionesco,Elvira Popescu,Angela Gheorghiu,Haricleea Darclee,Nadia,Hagi( aici, e de facut o observatie: cand am fost in Turcia,am avut parte de o primire speciala cand am spus ca sunt romanca..fotbalul, de..), daca atunci cand spui "Romania", in mentalul colectiv strain se afiseaza automat:tigani, prostituate,hackeri, hoti?..

Cum au facut oare ungurii ca in acelasi mental colectiv mondial "ungur" sa fie asociat cu:Tokay, palinka,ceardas,paprika,fete frumoase(dar nu usoare, ca ale noastre)? E o strategie politica nationala bine gandita,care functioneaza de secole, si functioneaza extrem de bine..In timp ce noi,o adevarata pepiniera de talente in toate domeniile, ne multumim sa le producem si sa ne bucuram ca si-au gasit un alt sol in care sa prinda radacini definitive..

Justin Ianau, bacauanul cu voce de aur, va castiga concursuri internationale si va pleca spre alte zari de soare pline pentru a face cariera, pentru ca tara care l-a produs nu-i asigura nimic.E dreptul lui sa plece si sa-si construiasca un viitor mai altfel decat prezentul din tara lui, in care el nu vede decat oameni sarmani calcandu-se in picioare pentru o sticla de ulei sau o punga de zahar, si unde profesorii lui se zbat in nevoi in timp ce il ajuta sa isi construiasca o voce unica..

Cat timp ne mai putem permite sa ne risipim?Chiar credem ca suntem inepuizabili?

4 comentarii:

Lucia Lepadatu spunea...

Narcis Iustin Ianau este un talent, sau asa vreau eu sa vad si sa cred. Ceea ce ma surprinde este faptul ca am vazut reactii venite din strainatate cu privire la talentul lui dar niciuna de la un cantaret de opera, de la un profesor de la Conservator, de aici, de la noi.
Ce sa inteleg? Ca nu ne pasa? Ca nu conteaza?
Cred ca ar fi trebuit deja sa i se faca oferte de bursa la Conservator, totusi nimic nu s-a intamplat.
Daca acest adolescent si-ar intocmi un dosar pentru o bursa in strainatate, sa studieze canto cu cineva recunoscut la nivel mondial, cred ca ar fi admis cu brio.
De ce sistemul de invatamant nu face nimic in plus pentru el? De ce trece pe langa el ca si cum nu ar exista?
Ma inclin in fata profesoarei lui Narcis, sunt sigura ca lucreaza enorm, ca si Narcis, de altfel, fara sa-si puna problema unui bonus, pe care de fapt il merita cu prisosinta. Dar cine sa vada si cine sa auda?

Bibliotecaru spunea...

Stimată doamnă,

Dacă aţi putea cunoaşte câte talente dispar în România pentru că nimeni nu reuşeşte să le selecteze pe perioada educaţiei şi apoi să le îndrume, şcolească şi promoveze... România a ajuns o ţară îndeajuns de săracă încât să-şi asume, de la bun început, faptul că nu poate să-şi hrănească talentele. Marile ţări, cele la care ne uităm astăzi cu respect, nu s-au clădit pe mari efervescenţe heirupiste, ci pe secole de cultură. Numai hrănind talentele, ocrotindu-le, selectându-le, o naţiune poate să-şi construiască un sistem de dezvoltare socio-economică stabilă.

Spuneţi mai sus despre Nadia şi despre Hagi, exponenţi elită ai sportului românesc. O mare parte a copiilor care se dedică sportului eşuează pentru că... nu-şi pot asigura o hrană adecvată, un echipament adecvată, tarifele închirierii unui spaţiu adecvat antrenamentelor sau chiar să nu aibă apă în bazinul de înot.

Talentele în muzică dispar pentru că nu există bani de instrumente şi de lecţii, pentru că un muzician adevărat nu prea câştigă bani şi nici nu poate concura cu muzica de slabă calitate dar cu valoare comercială ridicată. Nu există nici măcar spaţii adecvate pentru ca un copil să exerseze fără să bată vecinii în ţeava de la calorifer.

Există mulţi copii talentaţi în pictură care nu-şi pot permite "consumabilele" acestei arte pentru că sunt extrem de scumpe...

Norocul cinematografiei este aparatura video semi-profesională are nişte preţuri ceva mai mici decât acum un deceniu... Sunt zeci de tineri fotografi în România care sunt deja la nivel mondial şi nimeni nu-i ştie, nimeni nu le cunoaşte opera, nu pot face altceva decât să posteze pe net pentru 10-20 călători internauţi...

De poeţi şi scriitori nu mai vorbesc, nimeni nu mai citeşte, nimeni nu mai publică.

România încurajează un singur tip de talent, acela de "băiat de cartier". Oportunitatea ca un copil să se şcolarizeze în furturi, excrocherii, trafic de substanţe de risc şi alte astfel de "afaceri din uzina de oameni a străzii" este singura la îndemâna celor tineri.

Bibliotecaru spunea...

Din păcate clasa politică nu mai este un organism format exclusiv dintr-o elită intelectuală care să aibă mentalitatea unei ţinte sociale construită pe un criteriu intelectual-cultural. Desele scandaluri şi răbufniri provocate de politicieni prin mass-media relevă o masă importantă de cetăţeni grobieni, şperţari, arivişti, înavuţiţi peste noapte, parveniţi... care au intrat în politică din acelaşi motiv pentru care Bercea Mondialu avea nevoie de un cumătru precum fratele preşedintelui... ca să aibă posibilitatea unui trafic de influenţă şi un spate acoperit. Politicienii care fac această activitate ca purtători de ideal real şi dezinteresat sunt îngropaţi ca prezenţă de "cumetriile afacerilor oneroase". Astăzi clasa politică nu vorbeşte decât despre mercantilism. Nici un politician nu vorbeşte la TV despre o propăşire spirituală a societăţii româneşti, toţi limitează problematica politică la actul de guvernare economică. Iată de ce domnul Boc şi domnul Băsescu duc până la desăvârşire acest concept, şi exemplul cel mai recent este "reforma sistemului sanitar" astfel încât să iasă "bine la bani" în timp ce bolnavii sunt abandonaţi prin spitalele desfiinţate pentru că ei nu mai contează.

Avem nevoie de idealuri, avem nevoie de cultură ca cel mai important instrument ce ne continuă istoria ca neam peste secole, avem nevoie de normalitate, stabilitate şi bun-simţ... avem deci nevoie de un alt tip de politicieni decât cei care au declaraţia de avere şi interese plină.

Până atunci, cei ca Narcis Iustin Ianau trebuie fie să devină un talent ratat, fie să plece în altă parte pentru a se realiza. Este o lecţie dură, dar reală.

Lucia Lepadatu spunea...

Finala de la "Romanii au talent" a dovedit inca o data ca ceea ce spuneai tu dar si noi, in comentariile noastre, reprezinta tristul adevar al unei Romanii triste, mutilate si cu viitorul ferecat. Mi-as fi dorit tare mult sa nu am dreptate iar romanii sa recunoasca talentul lui Narcis. "România încurajează un singur tip de talent, acela de "băiat de cartier"" - cum adevarat spune Bibliotecaru.