E bine ca discutam despre acest subiect. E unul foarte politic, asa ca de vreo doua zile tot vad diferite persoane dandu-si cu parerea pe TV.Eu am studiat aceasta problema in cadrul unor mari dezbateri in APCE, acolo unde s-a facut si un raport despre concilierea vietii de familie cu cariera. Era vorba, desigur, de concilierea vietii de familie a fiecaruia din cei doi soti cu cariera fiecaruia, dar, asa cum se intampla de obicei, raportul a cautat solutii pentru concilierea la feminin. Ca asa e viata femeii, tot ea trebuie sa concilieze..In fine.
Deci, doi ani de pauza pentru cresterea copilului poate insemna:deprofesionalizare, pierderea de oportunitati de avansare,pierderi de venituri, ca sa vorbim numai de aspecte care se pot cuantifica in bani. Deci, pentru o mama tanara care vrea sa faca si cariera profesionala, doi ani sunt cam multi.De aceea , in propunerea legislativa nr 283/2008 am venit cu ideea alternativa a acordarii posibilitatii bunicilor de a incasa o alocatie si a sta cu copilul acasa doi ani.De asemenea, in propunerea nr 464/2006 am propus deducerea cheltuielilor pe care o firma le face cu construirea si administrarea de crese.Aceste propuneri erau menite a oferi alternative mamelor pentru ca acestea sa isi vada de cariera.Au fost respinse, dar vad ca sunt scoase acum pe piata ca fiind idei nou-noute...
Totusi, concediul pentru cresterea copilului pana la doi ani, cu o indemnizatie procentuala este un drept castigat pentru mamele romance, de aceea, in acest moment, eu ma declar impotriva modificarii acestui statut.
2 comentarii:
Multumesc.
@ Minodora Cliveti
Stimată doamnă,
Dacă aţi fi în situaţia aceasta, aţi prefera să staţi acasă cu copilul 2 ani, să-l daţi la creşă sau să-i angajaţi o bonă. Desigur, nu se pune problema banilor, numai ceea ce consideraţi că este mai bine pentru dumneavoastră şi pentru copil.
Trimiteți un comentariu