Veneam ieri de la Bucuresti si in zona Urzicenilor am vazut pe camp o barza.Era cald in masina, soare afara, asa ca nu am realizat decat cateva clipe mai tarziu ca era ceva neobisnuit.Si atunci, am avut un reflex: m-am gandit la Simon, veterinarul de pe Animal Planet, britanicul care se duce peste tot sa salveze animalute, pe care le alinta "sweet heart" si pe care le iubeste neconditionat..Si iar mi-au trebuit cateva secunde bune sa realizez ca Simon nu poate veni sa salveze barza de la Urziceni, barza care ieri statea stinghera in spatele unui tractor care ara brazda..
De ce nu am pe cine sa sun in Romania pentru ca sa prinda ca sa salveze de "iarna mizerabila", vorba lui Toparceanu,barza aceea nenorocita, ramasa in urma stolului ei,care acum e in Africa?
In ce tara traim? De ce nu avem o lege de protectie a animalelor care sa copieze, pur si simplu, legi europene cum e cea care il ajuta pe Simon britanicul sa salveze cu adevarat animale?
Ce fel de oameni suntem? De ce , ori de cate ori spun ca am pe langa casa zeci de pisici adunate de pe strada, pe care le sterilizez, le hranesc si le ingrijesc cand sunt bolnave, dupa care plang cand mi le omoara soferii besmetici care isi fac un titlu de glorie in a calca un animalut pe carosabil, de ce sunt privita cu suspiciune, ca o ciudatenie? Si de ce se gaseste intotdeauna cineva care sa spuna:"mai bine cresteti un copil"?
Ce fel de oameni suntem? Acum cateva zile, iesind din sediul unei primarii construita langa o sosea foarte aglomerata, si vazand un pisic storcit de o masina, m-am aplecat si l-am luat cu un servetel si l-am dus sub o tufa, pentru ca bietul lui trupusor sa intre in pamant, nu sa devina parte a asfaltului.Si am observat privirile curioase,dezaprobatoare, chiar dezgustate ale unor adolescenti care se aflau in parc, pentru gestul meu neobisnuit..
Barza de la Urziceni va muri, fara indoiala sub privirile noastre indiferente. Asta daca nu se gaseste vreun "baiat" sa o prinda pentru a-i face de petrecanie doar din distractie, cum s-a mai intamplat..
Am fost in parlament si m-am gandit mult la o lege de protectie a animalelor, dar intotdeauna m-am lovit de lipsa de bani pentru a construi adaposturi, pentru a plati veterinari sau o politie a animalelor.
O lege e greu sa functioneze in Romania de azi, unde oamenii insisi mor de foame.
Dar de ce uitam sa fim oameni? Nu e romaneasca poezia aceea "din bucata mea de paine, am hranit un om si-un caine"? Pana la lege si politia animalelor, chiar nu putem sa rupem un colt din painea noastra, sa aruncam un os unui animal flamand, sa nu mai calcam dinadins animalutele care ratacesc pe carosabil, sa nu mai dusmanim ursii care scormonesc in tomberoane pentru ca ocoalele silvice nu ii hranesc , asa cum impune legea, nu pentru ca vor ei sa vina peste noi..
2 comentarii:
Simon veterinarul are o activitate la un fel de ONG. Este o muncă de voluntariat, care există şi la noi, numai că se concentrează exclusiv asupra câinilor fără stăpân.
Urşii nu trebuiesc hrăniţi de ocolul silvic, trebuie să li se asigure un anumit areal al lor, ceea ce nu se întâmplă.
Poliţia animalelor salvează animalele din mâna oamenilor.
Ce vreau să spun?
Vreau să spun că românii nu au nici măcar cunoaşterea unei normalităţi, nu ştiu exact cum ar trebui să fie. Lucrurile merg în Anglia, în Statele Unite, în ţările civilizate... pentru că la ei problema a fost tranşată acum foarte mulţi ani. Noi abia ne punem o astfel de problemă. Problemele se vor rezolva, probabil, peste 50 de ani dacă se începe astăzi. Fără un moment de început, nu se va termina niciodată.
Ocolul silvic are aceasta obligatie. Animalele salbatice sunt, din punct de vedere juridic, proprietatea statului. Deci, acolo unde ocolul silvic administreaza fie padurea statului, fie a particularilor,trebuie sa hraneasca ursii. Asigurarea unui areal, cum spui, inseamna asigurarea conditiilor de trai pentru animalele salbatice.Sustin cu tarie ca nu ursii sunt vinovati, ci, noi, oamenii, pentru ca le-am diminuat dramatic arealul si nu ii hranim.Nu sunt de acord ca ursii sa scormoneasca prin tomberoane, dar nici sa gasim o singura solutie:sa ii impuscam.Pentru ca numai asta facem.
Trimiteți un comentariu