Deplangem violenta din societatea romaneasca, din scoli, de pe strada,jelim copilul ucis prosteste intr-o incaierare, pe batranii ucisi in casa sau pe lucratorii din domenii de risc, cum sunt casele de schimb valutar..E un adevarat cor antic la nivel national, avand drept solista mass-media.
In acelasi timp mass-media este ea insasi, o lume violenta: desene animate violente,filme artistice sau documentare violente,limbaj violent,muzica cu text violent, scene socante, la limita pornografiei, vestimentatie provocatoare..Si mai violenta, mai periculoasa este lumea internetului, la care au acces copii cu varste tot mai fragede si in moduri extrem de lesnicioase..Ca un exemplu, dati cautare pe google "jocuri adulti" si veti gasi zeci de milioane de postari, filme ingrozitor de explicite, doldora de violenta de toate tipurile..
Exista un organism national care are obligatia sa supravegheze produsele audio-vizuale de tot felul, cele din presa, din publicitate, din literatura, din muzica etc: Consiliul National al Audiovizualului. Acesta se multumeste sa traiasca discret, sa stampileze productiile din TV cu cerculete continand o cifra , si sa amendeze anumite posturi TV( dar, niciodata pentru proliferarea violentei).
Acest consiliu este format din 11 persoane. Nu comentez felul in care se aleg cei 11 acum. Ce ma intereseaza pe mine, in lumina subiectului abordat, este faptul ca din cei 11, numai 2 sunt femei, in timp ce ambii lideri , adica presedintele si vice presedintele, sunt barbati.
Si ce importanta are asta, veti intreba?
Una majora.Destinele audiovizualului intr-o tara in care femeile sunt mai multe decat barbatii, sunt decise de un organism masculin.Orice psiholog va va spune ca pentru femeie si barbat violenta are semnificatii diferite:ceea ce este violent pentru o femeie:o buza rupta,un ochi invinetit, un animal strivit pe carosabil, un film porno, un desen animat cu "sluts", nu este la fel de violent pentru un barbat.
In 2007 am formulat o propunere de modificare a legii audiovizualului, in care propuneam printre altele ca acest consiliu sa fie format paritar din femei si barbati, iar daca presedintele este barbat, vice-presedintele sa fie femeie si invers.Ar fi fost o garantie minima de aducere in mediul acestui consiliu al modului de a gandi si percepe lucrurile al ambelor sexe.Propunerea a fost respinsa, din neintelegerea ideii, dar, mai ales pentru ca posturile erau deja ocupate si nimeni (politic) nu ar fi dorit ca, odata cu intrarea in vigoare a noii legi,CNA sa trebuiasca sa o respecte, din punctul de vedere al componentei sale.
E si acest aspect un fleac feminist? Se pare ca nu, de vreme ce exista numeroase tari europene care sunt extrem de atente la reprezentarea proportionala a celor doua sexe in componenta unor organisme de genul CNA, ca sa nu mai vorbim de parlamente, guverne, consilii locale etc.Pana si in conducerea societatilor comerciale private se urmareste asigurarea paritatii.
Romania are insa mersul sau: pastram un CNA compus in majoritate din barbati,avem un mediu audiovizual impregnat de violenta,avem o societate violenta. Nu spun ca numai CNA e vinovat, dar e un vinovat major.
Nu e suficient sa spui:"Copii sub 12 ani, nu va uitati la acest film"!E tot una cu a scrie pe niste pereti de stanca:"Atentie, cad pietre!"
8 comentarii:
Întrebarea/răspuns este:
Cine stabileşte membrii CNA?
Sunt alesi, in general, in bloc de catre parlament, la propunerea partidelor, a celor doua camere etc. Se negociaza in prealabil. Presedintele e ales in parlament, vicele, de ceilalti membri.
Păi acesta este şi răspunsul postării domniei voastre.
Mai ţineţi minte ce a spus preşedintele CCR? A spus că Curtea (şi cacofonia este intenţionată) este un organism politico-juridic, din moment ce numirea membrilor curţii aparţine partidelor.
CNA face şi el un joc politic, mai vizibil, atunci când la mijloc sunt interese politice sau politicieni, sau mai puţin vizibil, atunci când treburile sunt de rutină şi fără implicaţie politică.
Consiliul Naţional al Audio-Vizualului nu este legat decât de televiziune şi radio. Iată însă că sunt voci care îl doresc şi în presă, şi în spaţiul internet, date fiind tot mai multe stenograme, poate o să avem CNA şi în convorbirile telefonice. Veţi râde (poate) dar chestiunea cu cerculeţul reprezintă nu o lege dată de parlament, ci o decizie dată de CNA. Mai precis nu Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002, ci Decizia nr.187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Faptul că politicienii nu propun femei în diferite posturi, este o problemă a politicienilor. Schimbarea trebuie să vină, părerea mea, în mentalitatea politicienilor.
Corecte observatii.Punctul meu "feminist" de vedere este conditionat de modificarea legii CNA in sensul expus in postare, si justificat de legislatia si practica europeana, care argumenteaza ca reprezentarea paritara a femeilor si barbatilor intr-un organism de decizie(gen CNA)este un pilon de baza in implementarea politicilor de gen.Adica,daca avem la fel de multe femei cati barbati in CNA se constituie premiza luarii de decizii de catre CNA care sa tina seama de interesul, specificitatea,punctul de vedere etc ale femeilor.
Cat despre ultimul paragraf al comentariului tau, nu pot sa spun decat :asa e,mai ales la noi.Normal ar fi ca mai ales partidele sa tina seama de legislatia si practica europeana.Iar "mentalitatea politicienilor" e mai rigida,de obicei, decat a alegatorilor.Nici un politician barbat nu se va da la o parte "de buna mentalitate", ca sa lase o femeie..De aceea se vorbeste despre egalitate de sanse pentru femei si barbati:sa dam si femeilor, care sunt sexul subreprezentat in toate functiile publice de conducere, sansa de a arata ce pot. In prezent, sansa asta o au in proportie de 90%, barbatii.
Ca cetăţean cu drept de vot, ce aş putea să fac pentru ca bărbatul politic să nu se mai raporteze la femeie ca la ceva ce trebuie discriminat pozitiv, ci chiar ca la egala lui?
Nu cred că este eficace un criteriu de tipul "pe listele de candidaţi trebuie să fie obligatoriu X% femei". Soluţia ar fi ca mai multe femei să se implice în politică, apoi ca mai multe femei să voteze femei în posturile de conducere şi, în timp, mentalitatea să dispară.
Pe la 3 sau 4 ani, mi se părea atât de normal că femeile sunt doctor încât priveam cu suspiciune bărbaţii doctori... Aşa ar trebui făcut şi prin politică. Din păcate am impresia că femeile din politică votează tot bărbaţi.
Sigur, important este si cine propune membrii CNA dar hotaratoare trebuie sa fie expertiza si calitatea celor numiti in fruntea CNA.
Exista la CNA rapoarte de monitorizare dar acestea nu sunt cunoscute publicului larg, cum nu sunt cunoscute nici deciziile CNA cu privire la cele constatate in acele rapoarte.
Insa practica a demonstrat ca discriminarea de gen, stereotipurile de gen din media sunt sanctionate de CNA doar atunci cand exista plangeri impotriva acestora. Ca sa nu mai spun ca mediatizarea intensa a acestor plangeri precum si solutia dictata de CNA au fost facute mai mult tot de catre autorii plangerilor.
Pesemne ca aceste fenomene de discriminare de gen au intrat asa de mult in mentalitatea si obisnuinta noastra incat le consideram aproape normalitate si nu reactionam decat atunci cand suntem atentionati, cand se fac sesizari/plangeri fata de acele fapte/actiuni/mecanisme.
Din practica am observat ca atunci cand sesizarile sunt pertinente, motivate, fundamentate, CNA a judecat in consecinta si a pronuntat decizii favorabile reclamantilor. Vei avea o surpriza sa afli ca in speta reclamei la "Lay's" Cristina Trepcea a avut o interventie la obiect, acceptand argumentele Comisiei pentru egalitatea de sanse si ale ANES si fiind in acest caz o combatanta ferventa pentru respectarea demnitatii feminine, cum nu mi-a fost dat sa vad de cand ocupa functia de membru al CNA.
Aceasta ma determina sa cred ca intr-adevar o conducere paritara a CNA este de natura a constata, sanctiona, corecta si preveni abaterile de la normalitate in domeniul acesta cvasi-necunoscut al egalitatii de sanse.
Putem extrapola si ajunge la concluzia ca e nevoie si la noi de o Lege a paritatii.
@ Bibliotecarul
Desi, in general, va apreciez punctele de vedere, de data aceasta nu pot fi de acord cu unele din declaratiile facute pentru ca incurajeaza tocmai stereotipurile de gen.
Ati uitat sa spuneti ca tot de pe la 3-4 ani ati aflat ca mama e cea care se ocupa de copii, bucatarie, gospodarie, cumparaturi. Ca de pe la 6-7 ani ati aflat din pozele si textele din Abecedar ca acesta este rolul ei, ca doar asa i-a fost harazit. Mai apoi,ca la orele de lucru manual fetele erau invatate sa coasa, sa tricoteze, sa gateasca in timp ce baietii invatau ca trebuie sa se ocupe cu indeletniciri "masculine", inventive, inteligente si sa fie dispretuitori fata de munca fetelor.
Si uite asa, incet-incet, noile generatii au dobandit mentalitatea si deprinderile inaintasilor lor. Mentinute si chiar incurajate si acum ca fiind ceva normal, care tine de diferenta dintre sexe.
Aud frecvent la TV, la ore de maxima audienta, si vad in presa scrisa exprimari ale unor lideri si formatori de opinie, care, altminteri, se pronunta a fi favorabili nondiscriminarii si egalitatii de sanse :
- "rade ca proasta" (desi intelepciunea populara spune "razi ca prostul in targ cand vinde linguri");
- "isi ridica poalele ca mireasa si arata lucrurile murdare" (asa ceva se intampla la unii politicieni si nu la mireasa);
- femeia trebuie sa stea la cratita;
- femeia trebuie sa vada de barbat si de copii;
- politica e pentru barbati;
- doamna X nu are sanse, nu are experienta, nu poate ocupa functia de ...(spre deosebire de barbati care au toate atuurile pentru asta),
in schimb, stimate domn, sunt absente reactiile, interventiile sanctionatoare, la nivel institutional sau al opiniei individuale.
De ce, a-priori, o femeie nu poate accede, nu poate ocupa o inalta functie? De ce i se pun din start bariere?
De ce atat de putine femei sunt prezente in viata publica?
Din acest punct de vedere Minodora Cliveti are dreptate, CNA aproape ca nu se vede.
De ce Romania ocupa in anul 2010 doar locul 67 in clasamentul mondial al statelor din punct de vedere al diferentelor intre barbati si femei (locul 68 este ocupat de Malawi) fata de locul 46 in anul 2006?
Bibliotecaru(le),
Daca vor exista doar declaratii politice cu privire la egalitatea de sanse si de gen, daca femeile nu vor fi incurajate, ajutate, sustinute sa acceada in politica si functii de decizie, conform opiniei exprimate de domnia voastra (si nu numai), si in ritmul actual, vor mai trece vreo 50 de ani ca sa ajungem probabil pe locul 100 in acest clasament.
Numai ca nu toti avem timp si nu toti suntem dispusi sa asteptam atata.
Democratia inseamna si egalitate de sanse. Electoratul este compus preponderent din populatie feminina. Romancele sunt cetateni ai acestei tari si ai Europei si trebuie sa fie constiente de drepturile lor.
Pentru moment il las deoparte pe Alvin Toffler cu predictia sa: "Femeile vor ocupa tot mai multe posturi importante, procentul doamnelor aflate in posturi de conducere urmand sa atinga un nivel de neimaginat in urma cu cativa ani."
@ Lucia Lepadatu
Stimată doamnă,
Nu aţi înţeles foarte exact motivul pentru care am dat exemplu cu "doctoriţa". Este bine ştiut că foarte mulţi ani, la nivel mondial, a fost o luptă continuă pentru ca femeile să poată profesa medicina. Nu aş putea să vă spun exact când anume în România femeile au avut drept de liberă practică, este însă vorba de un timp foarte apropiat, poate 100 de ani, poate mai puţin, nu vorbim de sute de ani, pentru că prima femeie medic în lume a fost în SUA prin 1850. Iată deci, că dintr-o discriminare, s-a ajuns ca în copilărie eu să ajung să alătur, în mod naiv, medicina fiind legată de femeie şi nu de bărbat.
Trimiteți un comentariu