Un punct de vedere cu privire la decizia CEDO din 6 01 2012 referitoare la reducerea salariilor cu 25%



La 6 01 2012 CEDO a declarat inadmisibile petitiile celor doi romani care au solicitat sa se constate incalcarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre statul roman prin reducerea salariilor cu 25%,conform legii 118/2010.
Din punct de vedere strict juridic este clar ca decizia CEDO, neputand fi contestata nu poate fi desfiintata.Poate fi, totusi, comentata.

Sa notam de la inceput ca CEDO face, ca in toate situatiile, o trecere in revista a felului in care diversele instante de judecata interne s-au pronuntat cu privire la cauza,cei doi petitionari parcurgand traseul juridic intern impus de legislatia europeana, inclusiv contestarea constitutionalitatii legii in fata Curtii Constitutionale.

De data aceasta ,CEDO a emis un punct de vedere strict juridic,ceea ce este si normal, dar nu a JUDECAT cu adevarat.

Sa ma explic :
CEDO trage cateva concluzii de necontestat :
-dispozitiile Conventiei nu confera dreptul de a primi un salariu intr-un anumit cuantum ;
-statul are dreptul si libertatea de a acorda beneficii de la bugetul de stat catre beneficiarii acestora ;
-statul are dreptul de a adopta legi menite a echilibra bugetul ;
-atingerea adusa de legea in discutie veniturilor bugetarilor respecta raportul rezonabil dintre mijloacele folosite si scopul urmarit, acesta fiind interesul public.
Pe baza acestor concluzii CEDO respinge petitiile confirmand si decizia Curtii Constitutionale si pe cea a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, din motivarile carora a retinut mare parte din argumentele mai sus invocate.

CEDO insa nu a « judecat » in sensul clasic al cuvantului,ceea ce ar fi presupus analizarea impactului social al acestor adevaruri juridice de necontestat care au stat la baza deciziei sale.

Da, e adevarat ca dispozitiile Conventiei europene nu confera dreptul de a primi un anumit salariu, dar Constitutia Romaniei prevede dreptul cetateanului de a avea un nivel de trai decent ca urmare a bunei guvernante, a organizarii tarii in asa fel incat nivelul de trai ai oamenilor sa fie decent.

Da, e adevarat ca potrivit raportului Comisie Europene « activitatea economica a Romaniei ramane slaba si contrar asteptarilor initiale,cel mai probabil,cresterea economica s-a mentinut negativa in primul trimestru al anului 2010…tinta de deficit fiscal de 6,4% din PIB nu va putea fi indeplinita din cauza unor deteriorari ale conditiilor economice »,dar constatarea Curtii Constitutionale cum ca de aceea guvernul este « indrituit sa adopte masuri corespunzatoare» pentru combaterea acestor fenomene pierde din vedere faptul ca guvernul conduce prost Romania.

Da , e adevarat ca masura reducerii cu 25% a salariilor este una temporara,dar durata perioadei pentru care guvernul a decis luarea masurii nu poate fi una stabilita de acelasi guvern, in mod discretionar,fara a fi insotita de masuri care sa duca la reducerea,daca nu eliminarea acestei perioade.Guvernul nu poate sa invoce propria sa culpa,propriul sau esec de a imbunatati situatia economica a tarii in scopul justificarii perpetuarii acestei masuri, iar instantele ar trebui sa aiba o problema in a legitima un astfel de demers.

Da, e adevarat ca masura nu este discriminatorie, de vreme ce, in mod just constata instantele, ca toti bugetarii sunt afectati,fiindu-le reduse tuturor salariile cu 25%.Dar,aceasta echidistanta a guvernului in sanctionarea bugetarilor are,in mod fatal, efecte diferite, discriminatorii asupra veniturilor acestora, de vreme ce luarea a 25% dintr-un salariu mic, si asa insuficient , nu este tot una cu luarea de 25% dintr-un salariu mare.

Da , este adevarat ca legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate-reducerea salariilor cu 25%( adica,nu au fost desfiintate in totalitate..) si scopul urmarit-reducerea cheltuielilor bugetare/ reechilibrarea bugetului de stat-ar putea fi respectata,dar, inca o data,nu putem trece asa de usor cu vederea faptul ca dezechilibrarea insasi a bugetului statului este opera guvernului,autorul masurii legislative contestate.

Decizia CEDO are in vedere aceste aspecte de fapt si de drept invocate de instantele romanesti in speta de fata si, fireste, solutia este corecta, de vreme ce intotdeauna « dura lex,sed lex », legea e dura, dar e lege.

Eu insa nu pot sa nu invoc si un alt principiu care guverneaza societatile care si-au creat legi si care se supun acestora :legea trebuie sa fie dreapta, oportuna, acceptata ca atare de oameni pentru a fi eficienta,pentru a fi respectata.

Iata de ce nu pot fi de acord cu decizia CEDO din 6 01 2012.