Un articol recent din Le Figaro abordeaza problema cersetoriei in Franta: autoritatile din diferite localitati au luat masuri de interzicere a acesteia pe intreg teritoriul localitatii respective sau numai in anumite zone, fapt ce a starnit protestul celor din Emmaus, o organizatie extrem de activa care se ocupa cu apararea intereselor celor saraci,fara casa etc.Emmaus a chemat la protest in cursul lunii octombrie si, binenteles,presa franceza a ajuns sa discute si cu romii nostri din Franta care se ocupa mai ales cu cersetoria.Dar nu numai cu aceasta, ci, conform spuselor unor tiganci, ele stau in Franta numai pentru ca acolo gasesc pubele pe care le pot cerceta in folosul lor.
Ei bine, acest articol are, in varianta sa electronica, spatiu pentru comentarii si am gasit acolo un comentariu cam asa:daca tiganii romani sunt asa de atasati de pubelele noastre, de ce nu adopta autoritatile franceze urmatoarea tactica:sa-i trimita pe romi in Romania cu pubelele frantuzesti cu tot!
Primul meu impuls a fost sa ma amuz,dar numai primul, si nu i-am dat curs.Adevarul e ca nu e nimic amuzant in acest mod de a privi lucrurile al francezului anonim care e interesat de viata lui, pe care fanii romi ai pubelelor le provoaca.Francezul de rand face o diferentiere clara intre cei sprijiniti de Emmaus(oameni saraci, fara posibilitati de trai, care intind mana din nevoie)fata de care are simpatie, si romii care pretind ca numai pubelele franceze bine garnisite ii retin in Franta..
Oricum, ca romanca,citind aceste comentarii,m-am simtit ca o "ordure"..
Si nu inteleg de loc "sfiala", discretia cu care autoritatile romanesti aleg sa trateze problema tiganilor nostri, determinandu-ne pe noi, cei care nu suntem interesati de pubelele europene , sa ne simtim ca si cum am fi..
Un comentariu:
Păi la cât e amenda căutatului în gunoi, 38 de euro, căutătorul îşi poate lua pubela lui.
Acum o lună stăteam pe banca din faţa blocului şi am surprins un domn în vârstă care căuta, cu două beţe şi o lanternă, în coşurile de gunoi (sunt cel puţin 12 coşuri de gunoi agăţate în jurul blocului). M-am uitat surprins cum scotea cutiile de bere şi le aduna în sacoşe. L-am întrebat ce face cu ele şi mi-a spus că le predă la kg. Oarecum dezlănţuit, mi-a povestit că are o pensie de handicap din cauza epilepsiei şi că obţine din vânzarea acestor doze de bere încă o sută sau două pe zi, dar numai dacă merge la un centru îndepărtat care îi dă cu câteva mii de lei mai mult pe kilogramul de doze...
Dincolo de ce mi-a povestit domnia sa, mi-am dat seama că acest om face şi un serviciu public pentru că extrage aceste materiale refolosibile şi le împiedică să ajungă la groapa comună de gunoi.
Este neplăcut să vezi un om cum caută prin coşurile de gunoi, pubele şi containere? Absolut. Şi totuşi aceşti oameni ar trebui să fie ocrotiţi de comunitate cu un loc de dormit şi o masă caldă, eventual şi nişte haine de la colecta publică, oferindu-le odată cu şansa unei existenţe cvasi-normale cinstite şi puţină demnitate.
Acei francezi, oripilaţi de atitudinea românilor şi bulgarilor în a fi căutători prin gunoaie... nu fac niciodată gestul de a le oferi ceva de mâncare, o haină mai veche, eventual un aparat de radio cu baterii... sau mai ştiu şi eu ce prisoseşte unui francez prin casă.
Trimiteți un comentariu