Domnule Deputat,
Vă scriu in calitate de fost deputat de Bacău in perioada 2000-2008 si de candidat pentru funcţia de deputat in colegiul 2 Bacau in cadrul alegerilor pentru Parlamentul României din 2008.
Am respectat voinţa locuitorilor colegiului 2 Bacău care v-au acordat dvs cele mai multe sufragii si v-am acordat, la rândul meu, beneficiul de incredere la care mă obligă regulile democraţiei.
Consider că depunerea moţiunii de cenzură de către partidele din arcul opoziţiei reprezintă un moment crucial pentru destinul României si al românilor.Fiecare vot acordat pentru susţinerea acestei moţiuni este de o maximă importanţa şi are efect direct asupra vieţii fiecăruia dintre locuitorii României.
Sunteţi membru al PDL, partid aflat la guvernare, dar reprezentaţi in Parlamentul României pe toti locuitorii colegiului 2 Bacău.
In aceste condiţii, in numele băcăuanilor care v-au votat şi care contestă acum politica dezastruoasă a PDL, in numele celor care au votat Minodora Cliveti si PSD, in numele celor care au ales să nu voteze, precum şi in numele celor care, neavând drept de vot in noiembrie 2008, nu şi-au putut manifesta opţiunea electorală, dar care sunt cetaţeni ai Bacăului,
va cer să susţineţi moţiunea de cenzură !
Va reamintesc că numai o acţiune directă, un vot efectiv pentru moţiune dat in Parlament este de natură a contribui la adoptarea moţiunii, şi nu o non-acţiune, cum ar fi abţinerea sau absenţa din sala de plen in ziua votului.
Av.Minodora Cliveti, fost deputat de Bacău, locuitor al colegiului 2 Bacău
luni, 25 octombrie 2010
vineri, 22 octombrie 2010
Initiativa Sulfinei Barbu
Sulfina Barbu a depus o initiativa care, in opinia sa, ar putea duce la marirea numarului de femei in Parlament.Spun din start ca salut initiativa, care are meritul ca da un mesaj mediului politic masculin, dar, pe baza experientei mele in materie de politici de gen in "decision making", ma indoiesc de reusita acestui demers.
Sistemul de vot romanesc pentru parlamentare, asa zisul "uninominal" nu poate sa asigure cresterea numarului de femei alese prin metoda "discriminarii pozitive". N-o spun eu, o spune Comisia de la Venetia, care, fiind solicitata de Comisia pentru egalitate de sanse a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu ocazia efectuarii unui raport despre sistemele electorale si efectul acestora asupra participarii femeilor in luarea deciziilor, a precizat fara echivoc:sistemul candidaturilor individuale pe colegii nu este de natura a favoriza acest scop.
Initiativa nu vine cu nici o noutate in materie, ci incearca sa combine o metoda de discriminare pozitiva -cota, cu o sanctiune care nu sperie pe nimeni-privarea partidului neascultator de subventia de la stat,si sa le aplice la un sistem care nu se potriveste cu aceste metode.
Astfel, as vrea sa stiu cine va stabili care dintre colegii sunt eligibile, pe ce se va baza o eventuala "lista de colegii grase", si , mai ales, ce impact va avea sanctiunea pecuniara asupra partidelor, de vreme ce, si la case mai mari si mai democratice, in Franta, de pilda, s-a incercat asta si partidele au renuntat bine merci la finantarea statului pentru a pune tot barbati sa candideze.
Franta insa, a gasit o cale extraordinar de eficienta pentru a avea mai multe femei in functii alese, in plan local, deocamdata: din 2000 este in vigoare legea care impune alcatuirea listelor pentru locale cu alternanta candidaturilor femeilor si barbatilor, asa numita metoda "zipper". Datorita acesteia, in prezent frantuzoaicele formeaza 35-40% dintre consilierii locali si regionali.Asa se explica prezenta importanta a femeilor in politica franceza, pentru ca de 10 ani li s-au creat"sanse egale" de a arata ca sunt la fel competente ca si barbatii, si astfel, s-au putut afirma politic si la scara nationala.
Asadar, solutia propusa de Sulfina Barbu nu e o solutie realista, dar o salut pentru ca mi se pare de bun simt ca femeile aflate in functii de decizie deja sa se preocupe de mai binele semenelor lor in acest domeniu.
Sistemul de vot romanesc pentru parlamentare, asa zisul "uninominal" nu poate sa asigure cresterea numarului de femei alese prin metoda "discriminarii pozitive". N-o spun eu, o spune Comisia de la Venetia, care, fiind solicitata de Comisia pentru egalitate de sanse a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu ocazia efectuarii unui raport despre sistemele electorale si efectul acestora asupra participarii femeilor in luarea deciziilor, a precizat fara echivoc:sistemul candidaturilor individuale pe colegii nu este de natura a favoriza acest scop.
Initiativa nu vine cu nici o noutate in materie, ci incearca sa combine o metoda de discriminare pozitiva -cota, cu o sanctiune care nu sperie pe nimeni-privarea partidului neascultator de subventia de la stat,si sa le aplice la un sistem care nu se potriveste cu aceste metode.
Astfel, as vrea sa stiu cine va stabili care dintre colegii sunt eligibile, pe ce se va baza o eventuala "lista de colegii grase", si , mai ales, ce impact va avea sanctiunea pecuniara asupra partidelor, de vreme ce, si la case mai mari si mai democratice, in Franta, de pilda, s-a incercat asta si partidele au renuntat bine merci la finantarea statului pentru a pune tot barbati sa candideze.
Franta insa, a gasit o cale extraordinar de eficienta pentru a avea mai multe femei in functii alese, in plan local, deocamdata: din 2000 este in vigoare legea care impune alcatuirea listelor pentru locale cu alternanta candidaturilor femeilor si barbatilor, asa numita metoda "zipper". Datorita acesteia, in prezent frantuzoaicele formeaza 35-40% dintre consilierii locali si regionali.Asa se explica prezenta importanta a femeilor in politica franceza, pentru ca de 10 ani li s-au creat"sanse egale" de a arata ca sunt la fel competente ca si barbatii, si astfel, s-au putut afirma politic si la scara nationala.
Asadar, solutia propusa de Sulfina Barbu nu e o solutie realista, dar o salut pentru ca mi se pare de bun simt ca femeile aflate in functii de decizie deja sa se preocupe de mai binele semenelor lor in acest domeniu.
duminică, 17 octombrie 2010
Despre CNA -un alt fleac feminist
Deplangem violenta din societatea romaneasca, din scoli, de pe strada,jelim copilul ucis prosteste intr-o incaierare, pe batranii ucisi in casa sau pe lucratorii din domenii de risc, cum sunt casele de schimb valutar..E un adevarat cor antic la nivel national, avand drept solista mass-media.
In acelasi timp mass-media este ea insasi, o lume violenta: desene animate violente,filme artistice sau documentare violente,limbaj violent,muzica cu text violent, scene socante, la limita pornografiei, vestimentatie provocatoare..Si mai violenta, mai periculoasa este lumea internetului, la care au acces copii cu varste tot mai fragede si in moduri extrem de lesnicioase..Ca un exemplu, dati cautare pe google "jocuri adulti" si veti gasi zeci de milioane de postari, filme ingrozitor de explicite, doldora de violenta de toate tipurile..
Exista un organism national care are obligatia sa supravegheze produsele audio-vizuale de tot felul, cele din presa, din publicitate, din literatura, din muzica etc: Consiliul National al Audiovizualului. Acesta se multumeste sa traiasca discret, sa stampileze productiile din TV cu cerculete continand o cifra , si sa amendeze anumite posturi TV( dar, niciodata pentru proliferarea violentei).
Acest consiliu este format din 11 persoane. Nu comentez felul in care se aleg cei 11 acum. Ce ma intereseaza pe mine, in lumina subiectului abordat, este faptul ca din cei 11, numai 2 sunt femei, in timp ce ambii lideri , adica presedintele si vice presedintele, sunt barbati.
Si ce importanta are asta, veti intreba?
Una majora.Destinele audiovizualului intr-o tara in care femeile sunt mai multe decat barbatii, sunt decise de un organism masculin.Orice psiholog va va spune ca pentru femeie si barbat violenta are semnificatii diferite:ceea ce este violent pentru o femeie:o buza rupta,un ochi invinetit, un animal strivit pe carosabil, un film porno, un desen animat cu "sluts", nu este la fel de violent pentru un barbat.
In 2007 am formulat o propunere de modificare a legii audiovizualului, in care propuneam printre altele ca acest consiliu sa fie format paritar din femei si barbati, iar daca presedintele este barbat, vice-presedintele sa fie femeie si invers.Ar fi fost o garantie minima de aducere in mediul acestui consiliu al modului de a gandi si percepe lucrurile al ambelor sexe.Propunerea a fost respinsa, din neintelegerea ideii, dar, mai ales pentru ca posturile erau deja ocupate si nimeni (politic) nu ar fi dorit ca, odata cu intrarea in vigoare a noii legi,CNA sa trebuiasca sa o respecte, din punctul de vedere al componentei sale.
E si acest aspect un fleac feminist? Se pare ca nu, de vreme ce exista numeroase tari europene care sunt extrem de atente la reprezentarea proportionala a celor doua sexe in componenta unor organisme de genul CNA, ca sa nu mai vorbim de parlamente, guverne, consilii locale etc.Pana si in conducerea societatilor comerciale private se urmareste asigurarea paritatii.
Romania are insa mersul sau: pastram un CNA compus in majoritate din barbati,avem un mediu audiovizual impregnat de violenta,avem o societate violenta. Nu spun ca numai CNA e vinovat, dar e un vinovat major.
Nu e suficient sa spui:"Copii sub 12 ani, nu va uitati la acest film"!E tot una cu a scrie pe niste pereti de stanca:"Atentie, cad pietre!"
In acelasi timp mass-media este ea insasi, o lume violenta: desene animate violente,filme artistice sau documentare violente,limbaj violent,muzica cu text violent, scene socante, la limita pornografiei, vestimentatie provocatoare..Si mai violenta, mai periculoasa este lumea internetului, la care au acces copii cu varste tot mai fragede si in moduri extrem de lesnicioase..Ca un exemplu, dati cautare pe google "jocuri adulti" si veti gasi zeci de milioane de postari, filme ingrozitor de explicite, doldora de violenta de toate tipurile..
Exista un organism national care are obligatia sa supravegheze produsele audio-vizuale de tot felul, cele din presa, din publicitate, din literatura, din muzica etc: Consiliul National al Audiovizualului. Acesta se multumeste sa traiasca discret, sa stampileze productiile din TV cu cerculete continand o cifra , si sa amendeze anumite posturi TV( dar, niciodata pentru proliferarea violentei).
Acest consiliu este format din 11 persoane. Nu comentez felul in care se aleg cei 11 acum. Ce ma intereseaza pe mine, in lumina subiectului abordat, este faptul ca din cei 11, numai 2 sunt femei, in timp ce ambii lideri , adica presedintele si vice presedintele, sunt barbati.
Si ce importanta are asta, veti intreba?
Una majora.Destinele audiovizualului intr-o tara in care femeile sunt mai multe decat barbatii, sunt decise de un organism masculin.Orice psiholog va va spune ca pentru femeie si barbat violenta are semnificatii diferite:ceea ce este violent pentru o femeie:o buza rupta,un ochi invinetit, un animal strivit pe carosabil, un film porno, un desen animat cu "sluts", nu este la fel de violent pentru un barbat.
In 2007 am formulat o propunere de modificare a legii audiovizualului, in care propuneam printre altele ca acest consiliu sa fie format paritar din femei si barbati, iar daca presedintele este barbat, vice-presedintele sa fie femeie si invers.Ar fi fost o garantie minima de aducere in mediul acestui consiliu al modului de a gandi si percepe lucrurile al ambelor sexe.Propunerea a fost respinsa, din neintelegerea ideii, dar, mai ales pentru ca posturile erau deja ocupate si nimeni (politic) nu ar fi dorit ca, odata cu intrarea in vigoare a noii legi,CNA sa trebuiasca sa o respecte, din punctul de vedere al componentei sale.
E si acest aspect un fleac feminist? Se pare ca nu, de vreme ce exista numeroase tari europene care sunt extrem de atente la reprezentarea proportionala a celor doua sexe in componenta unor organisme de genul CNA, ca sa nu mai vorbim de parlamente, guverne, consilii locale etc.Pana si in conducerea societatilor comerciale private se urmareste asigurarea paritatii.
Romania are insa mersul sau: pastram un CNA compus in majoritate din barbati,avem un mediu audiovizual impregnat de violenta,avem o societate violenta. Nu spun ca numai CNA e vinovat, dar e un vinovat major.
Nu e suficient sa spui:"Copii sub 12 ani, nu va uitati la acest film"!E tot una cu a scrie pe niste pereti de stanca:"Atentie, cad pietre!"
joi, 14 octombrie 2010
Ocupatiile si egalitatea de gen
"O, blestemata curiozitate..", cum zice Toparceanu.Daunazi am cotrobait prin site-ul Ministerului Muncii si, aducandu-mi aminte de una dintre problemele tinand de egalitatea de gen pe care nu am reusit sa le rezolvam in Romania-una mica de tot, s-ar zice-problema numelui ocupatiilor inventariate de acest minister, am poposit pe lista respectiva. E amuzant sa faci asta si sa descoperi ca, intr-o tara membra a UE, ne-egalitatea de gen se ascunde in detalii( ca si diavolul, nu?) care, in alte tari membre (Franta, mai ales), au fost tratate corect.
Sa ma explic.
Eram obisnuiti ca in Romania noastra traditionalista sa spunem:stuardesa, coafeza, manichiurista, secretara, educatoare sau brodeza, meserii la feminin, fiind, prin excelenta rezervate femeilor si atribuite de vocea publica automat acestora, uneori cu o nuanta misogina.( Ah, secretarele, ah, stuardesele..). Ei bine, surpriza: nu mai avem meseria de "stuardesa" ci de "insotitor de bord",nici pe cea de secretara, ci de "asistent director".Dupa cum vedeti, ocupatii vechi, denumiri noi, dar, puse tot la masculin, fara sa fie prezentata si forma la feminin a ocupatiei, asa cum e normal.
In schimb, raman ocupatii agreate de Ministerul muncii:stenodactilografa si dactilografa, spalatoreasca si calcatoreasa de lenjerie, sora medicala, moasa, camerista de hotel sau asistenta de puericultura( ciudat este ca cel ce educa in puericultura se cheama "educator", din nou fara forma la feminin).
Surpriza si mai mare mai departe:avem ocupatia "manichiurist" si pe cea de "broder la gherghef".
Si parca pentru a ma ajuta sa nu imi pierd cu totul increderea in viitorul european al Romaniei, ministerul ofera o denumire de meserie corect rezolvata: "infirmier/infirmiera".
E clar ca cei de la Ministerul muncii nu au avut timp sa se ocupe de fleacuri ca cele semnalate: ar fi fost corect ca TOATE ocupatiile sa fie prezentate in maniera "infirmier/infirmiera", dar e prea complicat. Si, la urma urmei, cui ii pasa in Romania de farafastacuri din astea feministe?
Va invit sa-i ascultati pe francezi, de la Sarkozy pana la ultimul vorbitor, nici unul nu omite sa se adreseze "francezilor si frantuzoaicelor", iar exemplul Frantei este important pentru noi si pentru ca franceza este o limba care seamana mult cu romana si care imparte substantivele si adjectivele in feminine si masculine.
"Fleacurile" acestea sunt, de fapt, dovezi ale felului in care problema egalitatii intre femei si barbati este privita in Romania: ca un moft al unor"feministe", ca o bagatela, ca o pierdere de vreme. Si, din pacate, si femeile gandesc asa.
Asa ca, solutia nu poate veni in acest domeniu delicat nici de la Europa( avem legi speciale adoptate la indemnul directivelor), nici de la lege sau organisme speciale(avem ,mai precis, am avut, o Agentie nationala pentru Egalitate de sanse-care a sucombat, se pare, din cauza de criza- avem comisii parlamentare de specialitate).
Schimbarea in acest domeniu nu se poate impune de sus, ci trebuie sa se intample de la "celula", de la fiecare persoana, femeie( mai ales) sau barbat, care ar trebui sa fie atenta la avalansa de stimuli anti-egalitate de gen, intre care denumirile ocupationale este unul.
Sa ma explic.
Eram obisnuiti ca in Romania noastra traditionalista sa spunem:stuardesa, coafeza, manichiurista, secretara, educatoare sau brodeza, meserii la feminin, fiind, prin excelenta rezervate femeilor si atribuite de vocea publica automat acestora, uneori cu o nuanta misogina.( Ah, secretarele, ah, stuardesele..). Ei bine, surpriza: nu mai avem meseria de "stuardesa" ci de "insotitor de bord",nici pe cea de secretara, ci de "asistent director".Dupa cum vedeti, ocupatii vechi, denumiri noi, dar, puse tot la masculin, fara sa fie prezentata si forma la feminin a ocupatiei, asa cum e normal.
In schimb, raman ocupatii agreate de Ministerul muncii:stenodactilografa si dactilografa, spalatoreasca si calcatoreasa de lenjerie, sora medicala, moasa, camerista de hotel sau asistenta de puericultura( ciudat este ca cel ce educa in puericultura se cheama "educator", din nou fara forma la feminin).
Surpriza si mai mare mai departe:avem ocupatia "manichiurist" si pe cea de "broder la gherghef".
Si parca pentru a ma ajuta sa nu imi pierd cu totul increderea in viitorul european al Romaniei, ministerul ofera o denumire de meserie corect rezolvata: "infirmier/infirmiera".
E clar ca cei de la Ministerul muncii nu au avut timp sa se ocupe de fleacuri ca cele semnalate: ar fi fost corect ca TOATE ocupatiile sa fie prezentate in maniera "infirmier/infirmiera", dar e prea complicat. Si, la urma urmei, cui ii pasa in Romania de farafastacuri din astea feministe?
Va invit sa-i ascultati pe francezi, de la Sarkozy pana la ultimul vorbitor, nici unul nu omite sa se adreseze "francezilor si frantuzoaicelor", iar exemplul Frantei este important pentru noi si pentru ca franceza este o limba care seamana mult cu romana si care imparte substantivele si adjectivele in feminine si masculine.
"Fleacurile" acestea sunt, de fapt, dovezi ale felului in care problema egalitatii intre femei si barbati este privita in Romania: ca un moft al unor"feministe", ca o bagatela, ca o pierdere de vreme. Si, din pacate, si femeile gandesc asa.
Asa ca, solutia nu poate veni in acest domeniu delicat nici de la Europa( avem legi speciale adoptate la indemnul directivelor), nici de la lege sau organisme speciale(avem ,mai precis, am avut, o Agentie nationala pentru Egalitate de sanse-care a sucombat, se pare, din cauza de criza- avem comisii parlamentare de specialitate).
Schimbarea in acest domeniu nu se poate impune de sus, ci trebuie sa se intample de la "celula", de la fiecare persoana, femeie( mai ales) sau barbat, care ar trebui sa fie atenta la avalansa de stimuli anti-egalitate de gen, intre care denumirile ocupationale este unul.
marți, 12 octombrie 2010
Mai este omenia o trasatura a romanului, ma intreb?
Veneam ieri de la Bucuresti si in zona Urzicenilor am vazut pe camp o barza.Era cald in masina, soare afara, asa ca nu am realizat decat cateva clipe mai tarziu ca era ceva neobisnuit.Si atunci, am avut un reflex: m-am gandit la Simon, veterinarul de pe Animal Planet, britanicul care se duce peste tot sa salveze animalute, pe care le alinta "sweet heart" si pe care le iubeste neconditionat..Si iar mi-au trebuit cateva secunde bune sa realizez ca Simon nu poate veni sa salveze barza de la Urziceni, barza care ieri statea stinghera in spatele unui tractor care ara brazda..
De ce nu am pe cine sa sun in Romania pentru ca sa prinda ca sa salveze de "iarna mizerabila", vorba lui Toparceanu,barza aceea nenorocita, ramasa in urma stolului ei,care acum e in Africa?
In ce tara traim? De ce nu avem o lege de protectie a animalelor care sa copieze, pur si simplu, legi europene cum e cea care il ajuta pe Simon britanicul sa salveze cu adevarat animale?
Ce fel de oameni suntem? De ce , ori de cate ori spun ca am pe langa casa zeci de pisici adunate de pe strada, pe care le sterilizez, le hranesc si le ingrijesc cand sunt bolnave, dupa care plang cand mi le omoara soferii besmetici care isi fac un titlu de glorie in a calca un animalut pe carosabil, de ce sunt privita cu suspiciune, ca o ciudatenie? Si de ce se gaseste intotdeauna cineva care sa spuna:"mai bine cresteti un copil"?
Ce fel de oameni suntem? Acum cateva zile, iesind din sediul unei primarii construita langa o sosea foarte aglomerata, si vazand un pisic storcit de o masina, m-am aplecat si l-am luat cu un servetel si l-am dus sub o tufa, pentru ca bietul lui trupusor sa intre in pamant, nu sa devina parte a asfaltului.Si am observat privirile curioase,dezaprobatoare, chiar dezgustate ale unor adolescenti care se aflau in parc, pentru gestul meu neobisnuit..
Barza de la Urziceni va muri, fara indoiala sub privirile noastre indiferente. Asta daca nu se gaseste vreun "baiat" sa o prinda pentru a-i face de petrecanie doar din distractie, cum s-a mai intamplat..
Am fost in parlament si m-am gandit mult la o lege de protectie a animalelor, dar intotdeauna m-am lovit de lipsa de bani pentru a construi adaposturi, pentru a plati veterinari sau o politie a animalelor.
O lege e greu sa functioneze in Romania de azi, unde oamenii insisi mor de foame.
Dar de ce uitam sa fim oameni? Nu e romaneasca poezia aceea "din bucata mea de paine, am hranit un om si-un caine"? Pana la lege si politia animalelor, chiar nu putem sa rupem un colt din painea noastra, sa aruncam un os unui animal flamand, sa nu mai calcam dinadins animalutele care ratacesc pe carosabil, sa nu mai dusmanim ursii care scormonesc in tomberoane pentru ca ocoalele silvice nu ii hranesc , asa cum impune legea, nu pentru ca vor ei sa vina peste noi..
De ce nu am pe cine sa sun in Romania pentru ca sa prinda ca sa salveze de "iarna mizerabila", vorba lui Toparceanu,barza aceea nenorocita, ramasa in urma stolului ei,care acum e in Africa?
In ce tara traim? De ce nu avem o lege de protectie a animalelor care sa copieze, pur si simplu, legi europene cum e cea care il ajuta pe Simon britanicul sa salveze cu adevarat animale?
Ce fel de oameni suntem? De ce , ori de cate ori spun ca am pe langa casa zeci de pisici adunate de pe strada, pe care le sterilizez, le hranesc si le ingrijesc cand sunt bolnave, dupa care plang cand mi le omoara soferii besmetici care isi fac un titlu de glorie in a calca un animalut pe carosabil, de ce sunt privita cu suspiciune, ca o ciudatenie? Si de ce se gaseste intotdeauna cineva care sa spuna:"mai bine cresteti un copil"?
Ce fel de oameni suntem? Acum cateva zile, iesind din sediul unei primarii construita langa o sosea foarte aglomerata, si vazand un pisic storcit de o masina, m-am aplecat si l-am luat cu un servetel si l-am dus sub o tufa, pentru ca bietul lui trupusor sa intre in pamant, nu sa devina parte a asfaltului.Si am observat privirile curioase,dezaprobatoare, chiar dezgustate ale unor adolescenti care se aflau in parc, pentru gestul meu neobisnuit..
Barza de la Urziceni va muri, fara indoiala sub privirile noastre indiferente. Asta daca nu se gaseste vreun "baiat" sa o prinda pentru a-i face de petrecanie doar din distractie, cum s-a mai intamplat..
Am fost in parlament si m-am gandit mult la o lege de protectie a animalelor, dar intotdeauna m-am lovit de lipsa de bani pentru a construi adaposturi, pentru a plati veterinari sau o politie a animalelor.
O lege e greu sa functioneze in Romania de azi, unde oamenii insisi mor de foame.
Dar de ce uitam sa fim oameni? Nu e romaneasca poezia aceea "din bucata mea de paine, am hranit un om si-un caine"? Pana la lege si politia animalelor, chiar nu putem sa rupem un colt din painea noastra, sa aruncam un os unui animal flamand, sa nu mai calcam dinadins animalutele care ratacesc pe carosabil, sa nu mai dusmanim ursii care scormonesc in tomberoane pentru ca ocoalele silvice nu ii hranesc , asa cum impune legea, nu pentru ca vor ei sa vina peste noi..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)