Imi amintesc cum a venit pe lume legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie:trei initiative legislative fiecare cu cativa semnatari reprezentand tot spectrul politic din Parlament.Intr-un tarziu am ramas impreuna cu Mona Musca si Petre Roman sa decidem o forma comuna finala.Ne-am ciorovait destul pentru definitia violentei domestice,pentru sfera de aplicare a legii(cine face parte din "familie"?),pentru masura de siguranta a interzicerii revenirii agresorului in domiciliu,pentru utilitatea consiliului de familie...Cei din Comisia juridica au insistat sa renuntam la partea de infractiuni,pentru ca acestea se aflau deja prevazute in codul penal.Am cedat,desi credeam sincer ca trebuia sa avem o lege completa, unica, clara si usor de cunoscut si aplicat.Si acum cred la fel,de aceea ma pregatesc sa propun modificarea ei in sensul de a o face o lege mai clara si mai usor de aplicat.
As vrea sa le rog pe victimele violentei in familie,de orice sex ar fi, sa imi scrie pentru ca sa imi dau mai bine seama unde nu functioneaza practic si ce nu e clar, inafara celor pe care le-am constatat deja,in mod teoretic.
Si ma gandesc cat de utila ar fi gasirea unui mijloc usor de consultare directa cu oamenii atunci cand tu,parlamentar,vrei sa faci o lege ca urmare a unei analize teoretice pe care ai facut-o.Mai ales o lege despre un lucru asa de greu de acceptat,de inteles si explicat cum este violenta care se petrece in "linistea si siguranta caminului".
2 comentarii:
Este o initiativa foarte buna,mai ales ca numarul victimelor creste de la o zi la alta. Eu o sa va trimit un e-mail cu cateva cazuri pe care le stiu.
Multa bafta!
Stimata doamna CORNELIA CAZACU
Numele meu este Banuta Ramona sunt din Pitesti ,judetul Arges, am 27 de ani si sunt mamica unei fetite de 4luni si jumatate. Va scriu cu durere in suflet deoarece sunt o femeie care a avut parte de violenta domestica si economica din partea celui pe care il consideram partenerul meu de viata, sotul meu si tatal micutei mele. Viata mea a luat o intorsatura foarte urata in momentul in care dumnezeu ne-a daruit o fetita , deoarece sotul meu isi dorea foarte mult un baietel si se pare ca eu nu am fost in stare sa-i ofer un baietel. Incepand cu luna a 6-a de sarcina am fost supusa unor batai crunte din partea sotului meu , batai cu cureaua, cu pumnii si picioarele motivand ca nu am fost in stare sa port in pantec un baietel. Batai crunte care au urmat pana in momentul cand am nascut si dupa aceea. Au fost nenumarate plangeri la politie dar nu au fost luate masuri, mai rau ,cei de la politie m-au sfatuit sa ma impac cu sotul , de dragul copilului cu toate ca stiau situatia mea, pentru ca de multe ori sotul meu ma lovea in fata lor si cand aveam copilul in brate , ma scuipa si eram nevoita sa-i sterg de pe fata copilului scuipatul lui.
La vremea aceea , adica nu de mult, acum 3 luni de zile, eram o femeie de afaceri , conduceam doua firme de inchirieri masini, si fiind de acord ca sotul meu sa ma ajute sa fie langa mine i-am cedat 50% din actiunile societatilor mele in momentul cand ne-am casatorit adica acum aproape un an. In momentul de fata sunt o femeie batuta , cu scalpul luat ( nu mai am par pe partea stanga), fortata si amenintata cu cutitul la gat sa-i cedez toate firmele sotului meu si surorii lui lasandu-ma fara bani sa-i cumpar copilului lapte sau macar ceva, sunt cu un copil de 3 luni pe usile altora pentru ca ne-a alungat cand fetita avea 2 saptamani, din apartament pentru a sta cu concubina lui .
La politie nu s-a luat nici o masura, am depus plangere dar l-au scos de sub urmarire penala, pentru ca a platit sa-si ia un certificat medico legal invatat de cei de la politie ca sa scape mai usor.
Doamna in momentul de fata eu lupt pentru femeile agresate de catre soti , alungate cu copii in brate si care stau prin adaposturi , pentru copii care nu au posibilitatea sa se joace in camera lor deoarece taticii lor i-a aruncat ca pe niste carpe, lupt ca legea 217/2003 si 197/2000 sa fie cunoscuta si aplicata si de instantele de judecata si politie, ca sanctiunile impotriva agresorilor sa fie mult mai dure, nu doar o simpla amenda pe care mai toti nu o platesc si amenda care nu incalzeste inima unei mame sau al unui copil in adaposturi , lupt ca aceste bestii umane sa nu mai rada pe seama durerii unei femei.
Sunt multe femei care nu isi reclama sotii de frica sau de teama pentru ca nu au unde se duce cu copii, de teama sa nu piarda tot si copii lor sa traiasca prin adaposturi sau chiar mai rau pe strada si indura batai cumplite si jigniri ,dar eu nu vreau ca sa-si reclame sotii sa ajunga la inchisoare , dar tind sa cred ca daca se vor inasprii sanctiunile impotriva persoanelor care isi maltrateaza sotia si copii, si vor stii ca daca lovesc o femeie sau un copil vor sta in inchisoare , cred ca se vor gandii de doua ori inainte sa mai ridice mana la o femeie sa o loveasca si va renunta , asa ca multe familii vor aplana situatii dureroase si va fi liniste si armonie in familie si poate asa vor scadea situatiile de violenta in familie
„ Fac apel catre dvs. doamna si catre toate institutiile statului care sunt in masura sa ne ajute pe noi femeile, ascultati-ne durerea din suflet si lacrimile copiilor nostrii si ajuati-ne sa avem linistea si libertatea sa ne crestem copii in casele noastre fara sa ne mai fie frica ca poate murim in urma loviturilor poate chiar in fata copiilor nostrii.
Toti meritam sa fim fericiti , acum va rugam pe dvs. sa ne ajutati sa zambim din nou si sa ne strangem copii la piept fara sa plangem ca nu avem un acoperis deasupra capului si suntem singure in lume , deoarece am fost batute , alungate, fara sprijin material si asta datorita barbatilor nostrii „.
Doamna Minodora Cliveti am nevoie de sprijinul dvs. pentru a promova si a face cunoscut faptul ca femeile au aceleasi drepturi ca si barbatii , ca nu trebuie sa le fie rusine sa spuna ca sunt batute , alungate, ca nu ele sunt de vina pentru comportamentul abuziv al partenerului, ca trebuie sa aiba grija de siguranta lor si al copiilor, ca sunt persoane care le pot ajuta si consilia, sa aiba incredere in deciziile lor si in propriile experiente.
Parerea mea este ca daca nu facem ceva acum aceasta situatia va lua o amploare mult mai mare, deoarece cu totii stim ca viitorul nostru sunt copii iar ei invata din comportamentul parintilor si vor avea repercursiuni in viitor.
Momentam am demarat o campanie impotriva vioentei in familie si am apleat si la televiziune si la mai multe ziare, reviste si cotidiene de presa, dar fara ajutorul dvs. nu pot face mai nimic.
Cu durere in suflet va implor sa-mi asculati durerea din suflet, pentru ca lupt pentru fetita mea ca sa nu pateasca si ea mai tarziu aceeasi situatie. Banuiesc ca si dvs. sunteti mama si intelegeti perfect situatia, va implor faceti ceva sa fie inasprite sanctiunile .
Va multumesc pentru ca m-ati ascultat si va doresc toata fericirea si linistea din lume.
P.S. Tot ce am declarat mai sus le sustin cu inscrisuri.
Cu stima
Ramona Banuta
Trimiteți un comentariu