Sunt impotriva divortului "administrativ"

Sunt categoric impotriva noului tip de divort "la starea civila" propus de proiectul codului civil.
Divortul inseamna sfarsitul casatoriei.Casatoria este,inainte de toate,un act de maxima responsabilitate,cred eu.Te casatoresti pentru ca,dupa ce ti-ai facut un plan de viata alaturi de o alta fiinta umana,cu consecinta aducerii pe lume a altor fiinte umane,crezi ca viata ta trebuie sa urmeze acel plan.E vorba,deci, de tine, de celalalt sot, de copii( ca sa nu mai vorbim despre consecintele unei casatorii asupra altor oameni:parinti, bunici,socrii,neamuri).
Divortul ar trebui sa fie reversul actului de responsabilitate al casatorie manifestat printr-un alt act de responsabilitate de egala intensitate.In general, asa este,uneori ne gandim mai mult inainte de a divorta decat ne-am gandit inainte sa ne casatorim,mai ales femeile,care se simt responsabile de tot,pana si de felul cum se rotesc planetele..
Dar, a face din divort reversul lui "Da", adica "Nu" tot la starea civila nu va duce decat la bagatelizarea casatoriei, a familiei, a consecintelor vietii in comun.Nimic nu justifica, in opinia mea,luarea unei asemenea masuri:nici rolul incarcat al instantelor,nici acordul sotilor.Divortul administrativ da un semnal catre tineri:casatoriti-va cand aveti chef,ca puteti sa divortati rapid!Incercati-va norocul in casnicii de "placere"!Casatoriti-va de cate ori vreti de-a lungul vietii voastre!
Asta vrem?De asta avem nevoie?Lumea se tine inca laolalta si datorita familiei.Sa ne intelegem:nu sunt impotriva uniunilor libere,nu cred ca un certificat de casatorie ii tine pe oameni impreuna, si poate nici nu e bine sa stea la nesfarsit impreuna daca nu mai e iubire intre ei, DAR, o casatorie cu divort anuntat(parafrazandu-l pe Marquez)inseamna uciderea casatoriei inainte ca aceasta sa se faca.E un semnal prost.Sa pastram divortul prin acord,care este acum in vigoare,dar pronuntat de un judecator,fie si numai pentru solemnitatea actului, pentru faptul ca trebuie sa intri intr-un tribunal,ceea ce te face sa realizezi ca esti intr-un mediu aparte pentru ca divortul e ceva aparte:o experienta de viata,traumatizanta uneori, intotdeauna cu urmari pentru restul vietii.
Indiferent de conditiile pe care viitorul cod civil le poate pune,principial, e un semnal prost, cu consecinte previzibile si imprevizibile.

Raportul IPP

Institutul pentru politici publice este o institutie care isi propune sa monitorizeze politicile publice.Din ce punct de vedere?Al eficientei, al scopurilor, al realizarilor, al proiectelor etc,ai zice.In realitate,IPP numara cati bani cheltuiesc parlamentarii.In urma cu vreo doi ani,cand am luat cunostinta de primul lor raport,cred,in care eram declarata campioana la cheltuit banii in deplasari externe, l-am contactat pe presedintele de atunci si l-am intrebat:dvs explicati si de ce ma deplasez?Ati verificat unde ma duc si ce fac acolo? NU, mi-a raspuns acesta,dar e stiut ca sunteti in delegatia Romaniei la Consiliul Europei.
Poate era stiut,ar fi trebuit sa fie stiut de un asemenea institut, cu toate acestea,stirea a fost preluata telle quelle si toti cunoscutii,amicii si ne-amicii mei au comentat.Precizez ca in 2004 am fost aleasa pentru prima oara de cand Romania este membra a Consiliului Europei(1993)presedinta uneia din cele 10 comisii permanente,iar in 2008 deveneam primul roman prim vice presedinte al grupului socialist.Nemaivorbind de cele peste 10 rapoarte pe care le-am facut,toate aceste pozitii impuneau activitate la Strasbourg,deci prezenta.Care era in fisa postului meu de parlamentar membru al delegatiei Romaniei la Strasbourg, trimisa acolo de parlamentul Romaniei.
IPP numara banii cheltuiti, e ceva extrem de simplu:ceri datele de la serviciul financiar si le publici,mass media preia rapid stirea si se mai pune de o stire.De fapt, ce ar trebui sa faca IPP ar fi o munca grea: de analiza a eficientei cheltuirii banilor publici.
A fost activitatea mea utila pentru parlamentul roman si pentru Romania?Am contribuit intr-un mod total diferit de al delincventilor care ne fac de ris in Italia, la prestigiul tarii mele?Am facut diplomatie parlamentara?
Azi am fost apelata de un post TV care dorea comentariul meu vis a vis de noul raport al IPP,in care,de asemenea, sunt campioana la cheltuit banii in perioada 2006-2008.Am acceptat sa comentez in direct,dar le-am spus ca nu mai sunt in parlament.Si nu m-au mai sunat.IPP poate fi multumit, de acum nu voi mai cheltui banii publici in numele si pentru parlamentul Romaniei.

Tot despre sanse egale..

Tinerele femei din politica romaneasca prezentate in topul facut de Catavencu nu au reactionat,din cate stiu, in nici un fel la prezentarea lor drept "bombe sexy",blonda lui X sau Y etc.E dreptul lor sa taca,mai ales ca in politica este o regula:publicitatea,chiar negativa, e buna.Nu am a comenta la asta.Dar comentez in legtura cu un aspect care tine de principiul egalitatii de sanse pentru femei si barbati in orice domeniu social,inclusiv in politica.Cititorul obisnuit,neutru,poate chiar binevoitor,femeie sau barbat,citeste asemenea materiale, se amuza,se informeaza,face asocieri de idei,pune deoparte ziarul si trece mai departe.In subconstientul sau insa,ramane cu siguranta ideea ca e normal sa fie asa de putine femei in politica,de vreme ce marea majoritate a numelor feminine mai cunoscute sunt mentionate acolo.Cu alte cuvinte,este normal ca politica sa fie facuta de barbati.Cu alte cuvinte,femeile cu "spate" si numai ele (sau aproape)pot sa fie vizibile in politica,in timp ce barbatii pot ajunge in functii de conducere prin ei insisi.
Sa ne mai miram de retinerea electoratului, inclusiv feminin, de a vota femei?
Nu un articol de presa este cauza acestui fenomen, ci un lung sir de manifestari sexiste de toate tipurile care apar in media,in publicitate,in manualele scolare chiar,si tacerea cvasi-generala a autoritatilor statului, a organizatiilor de femei..
Buna legislatie in materie de egalitate de sanse pe care o avem nu poate face minuni prin simplul fapt ca exista.

o cuvenita rectificare

Evident ca in postarea precedenta legata de Italia este vorba despre aniversarea a 1900 ani de la razboiul din 106.

Italia poate sa ne fie prietena!

Ce se intampla in Italia de circa un an si jumatate m-a preocupat inca de la inceput:felul in care sunt priviti romanii,la gramada,m-a indignat si am actionat.Am fost,pana ce nu am mai castigat un nou mandat in parlament(nov.2008)membra a grupului socialist din Adunarea Parlamentara a Consililui Europei,ba chiar in 2008 am fost aleasa printr-un scrutin secret,prim-vice presedintele acestui grup-pozitie in premiera pentru Romania de cand aceasta este membra a Consiliului Europei-1993.Cu parlamentarii italieni am avut relatii mai calde decat cu altii:ma simteam aproape,vorbeam italieneste cu ei fara sa fi studiat aceasta limba,ne apropia cultura noastra,Roma, columna lui Traian.Seful delegatiei Italiei,Azzolinni,imi spunea cu simpatie:"Ciao, bella",cu Piero Marcenaro eram colega in grupul socialist, senatorul Manzella ma onora cu prietenia lui..De aceea,cand a inceput seria reactiilor dure la adresa romanilor,dupa inculparea lui Mailat, am scris scrisori tuturor membrilor delegatiei Italiei la Strasbourg, am discutat cu multi dintre amicii mei din Consiliu,Le ceream sa ma ia pe mine drept etalon al romanului obisnuit,si daca puteau sa aiba incredere ,admiratie si simpatie pentru mine, puteau sa faca asta si pentru romani, in general.
Am lansat ideea constituirii unui observator pentru romi la nivelul Consiliului Europei,prin care problemele romilor sa fie considerate probleme europene,pentru rezolvarea carora sa se implice toate statele,nu numai Romania.Ideea a fost considerata utila,a fost retinuta pentru o viitoare motiune.
Imi pare rau ca nu mai pot sa actionez oficial pentru noi.O fac in continuare,neoficial,pentru ca relatiile stabilite au ramas in vigoare.Si raman la parerea ca relatiile Romaniei cu Italia pot si merita sa fie cordiale,fie si numai pentru ca ne leaga doua mii de ani de istorie.Si stiti ceva extraordinar?In 2006 am avut onoarea sa vorbesc cu ambasadorul Italiei la Bucuresti,care mi-a spus ca Italia va serba in acel an 2000 de ani de la razboiul care a dus la includerea Daciei in imperiul roman.Ei bine,atunci am realizat ca eu nu ma gandisem la asta,dar excelenta sa o facuse.Iata de ce trebuie sa ne batem pentru a ramane prieteni cu Italia!

Despre o initiativa legislativa "inafara crizei"

Pentru cei care au un pic de timp dimineata si vorbesc franceza,recomand programul matinal al televiziunii franceze,care,dedicat fiind spatiului european dar si francofon,aduce vesti dintr-o buna bucata de lume.Azi dimineata a fost comentatata o initiativa legislativa a unor deputati care propun o indemnizatie de circa 50 euro pe zi pe o durata de trei saptamani, acordata membrului de familie care doreste sa stea cu ruda sa bolnava in stadiu terminal.Trei saptamani in care sa poti lipsi de la locul de munca,sa primesti, totusi, din partea statului, acest ajutor pentru usurarea ultimelor zile ale unei fiinte dragi.
O propunere care,lucru rar in Franta, are sprijinul tuturor parlamentarilor de la putere si opozitie, si a guvernului.
Ma intreb cum s-ar comenta la noi o astfel de initiativa? Sa nu uitam ca Franta are de facut fata aceleasi crize care ne afecteaza si pe noi,deci ar putea sa se auda si acolo comentarii de genul:"tara moare...".Dar nu se aud, dimpotriva,se comenteaza favorabil.Si totusi,criza nu trebuie sa ne faca sa uitam de omenie si de cei "mai tristi ca noi", cum zice poetul.

Politici pentru incurajarea natalitatii

Franta are o politica excelenta de sustinere a familiilor cu copii,un adevarat esafodaj de stimulente,tarife speciale,alocatii,burse etc.Exista,de pilda,un "carnet de calatorii pe calea ferata pentru familii numeroase",bilete de spectacol cu tarife speciale,crese publice( Franta chiar se preocupa pentru indeplinirea platformei europene cu privire la incadrarea pana in 2010 a cel putin 60% dintre copii in crese si gradinite) etc.Concediul parental se bucura de aprecierea parintilor francezi, am vazut ca exista chiar asociatii ale taticilor care se ocupa de copii,existand diferente intre cuantumul alocatiei incasate pentru cresterea unuia sau mai multor copii.Ceea ce mi se pare esential este insa elaborarea unei politici de stat coerente si cuprinzatoare:construirea de crese in sarcina comunitatilor locale,ori stimularea societatilor comerciale de a organiza crese cu deducerea cheltuielilor aferente inainte de impozitare(a fost o propunere a mea din 2007),finantarea de catre stat a unor servicii speciale de asistenta a copiilor,alocatii pentru bunicii copiilor care se pot ocupa de nepotii lor (bunici pensionari,care isi pot rotunji veniturile,in timp ce tinerii parinti continua sa isi vada de cariera-asa cum,de asemenea, am propus in 2008)etc.Dar e nevoie de bani din bugetul statului sau din cele locale, e nevoie de proiecte care sa aduca bani europeni, e nevoie de imprumuturi din experienta europeana.Cresterea natalitatii este o problema fundamentala a fiecarui stat,nu numai a fiecarei familii.