Ieri seara in salonul prezidential al Parlamentului European m-am simtit inca o data mandra ca sunt romanca:una din cele mai importante personalitati politice ale Europei secolului XX,romanul Nicolae Titulescu,a fost invocata si recunoscuta de politicul european contemporan.Bustul din bronz al celui care a fost ales si reales presedinte al Ligii Natiunilor,al celui care a fost un 'european" avant la lettre,al celui care si-a facut din pace si libertate telurile majore ale existentei sale,a fost donat de sculptorul Doru Dragusin prin intermediul Fundatiei Europene Titulescu si dezvelit in cadrul unei ceremonii emotionante.
M-am simtit,spuneam, mandra de apartenenta mea la acelasi popor si tara care l-au dat pe Titulescu, mandra de a-l auzi pe Adrian Nastase,cel care mentine treaz spiritul marelui politician,vorbind despre felul in care un roman a influentat politica mondiala a timpului sau,mandra de a auzi vocile unor colegi din alte state membre vorbind despre rolul jucat de Romania in istoria europeana.Mandra de a face parte din grupul acelor europarlamentari romani care se bat pentru Romania nu numai cu adversarii straini, ci,mai ales, cu cei care,desi ar trebui sa reprezinte si sa sustina si ei tara,tot europarlamentari,dar, cu siguranta,nu romani.
Bustul lui Nicolae Titulescu isi va gasi locul in galeria de onoare a Parlamentului European, alaturi de alte opere de spiritualitate europeana reprezentative,vorbind fara cuvinte despre o tara,un popor,o cultura care isi merita cu prisosinta locul in Europa,si care sunt recunoscute de aceasta.
